joi, 22 septembrie 2011

Cica cea mai mare realizare...a mea


Una din Nucusoare scrisese acum cateva zile un articol despre cea mai mare realizare a sa. Prilej pentru mine de putina meditatie pe tema asta, drept pentru care nu-mi amintesc sa fi raspuns la acel articol, dar am bagat la cap subiectul si cred ca a starni ceva in mintea cuiva printr-un articol e mare lucru, mai important poate decat un comentariu pe care la momentul respectiv nu eram pregatita sa-l scriu fara a da dovada de superficialitate.

Asadar, m-am intrebat si eu ce as raspunde la aceasta intrebare atat de profunda si vizand intreaga existenta. Sa profit de portita oferita parintilor, ce pot cu usurinta indica drept raspuns copiii, ar fi prea simplu si intr-un fel, prea banal, prea ar suna a cliseu. Si la o adica, nu-mi acord merite deosebite in privinta asta, n-a fost greu.

Si atunci, ce alte realizari am eu? Ce as putea considera ca fiind cea mai mare realizare a mea?...asta daca exista asa ceva.
In primul rand, ar trebui sa spun ca realizarile vizeaza mai multe domenii. Ne putem referi la realizari profesionale, la realizari in plan amoros, familial, material, artistic si, nu in ultimul rand, spiritual. Probabil daca as parcurge fiecare din aceste domenii, s-ar gasi cate ceva de catalogat ca si realizare, dar ma tem ca observatia mea nu ar fi una cat se poate de obiectiva si, mai ales, ca as putea privi superficial lucrurile.

In ochii celorlalti, pot parea realizari o gramada de chestii. Din punct de vedere social, sunt numite realizari anumite evenimente care, de altfel, fac parte din viata celor mai multi. Si atunci, daca acele chestii sunt atat de raspandite, mai pot fi ele numite realizari sau se pierd in banalitatea repetitivitatii?

Nu intentionez a ajunge la vreo concluzie sau a da vreun verdict. Analizez si rasanalizez viata mea de pana acum si nu stiu unde sa gasesc acea mare realizare. Ar trebui sa fie ceva deosebit, or eu nu stiu daca am facut lucruri deosebite. Si totusi, ca simplu muritor am facut cate ceva. Dar nimic care sa iasa in evidenta fata de altii. Am doua fete, am un sot asa cum mi l-am dorit, o masina achitata pe jumatate, dar...nu e complet. Cea mai mare realizare a mea, de fapt a noastra, ar fi o casuta a noastra. Atunci mi-ar fi foarte simplu sa raspund la aceasta intrebare. Si iar as putea spune ca nu e nimic deosebit in asta. Dar pentru noi e. Atunci cand nu ai casa ta si esti nevoit sa stai cu chirie, este firesc sa vezi drept o mare realizare achizitionarea propriului camin. Si o mai pot numi astfel si pentru ca, pentru mare parte din oameni, este ceva foarte greu de realizat. Nu e greu sa te casatoresti, nu e greu sa faci copii. Dar cati dintre cei tineri ne permitem o casa cu propriile noastre puteri?

Ma gandesc totusi ca, pentru a cataloga ceva drept o mare realizare, trebuie ca acel ceva sa fie precedat de o dorinta puternica, de o lupta asidua pentru indeplinirea sa. Practic orice ar putea intra lesne in aceasta categorie, daca e animat de o dorinta puternica. Pentru unul cu foarte multi bani, o casa sau o masina sunt mizilicuri, le poate cumpara la fel cum noi restul ne cumparam imbracaminte.

Subiectul e vast, deja m-am intins mai mult decat intentionam si ar mai fi destule de spus. As vrea sa amintesc totusi si de realizarile intelectuale, rezervate mintilor stralucite, nu celor de rand. Copil fiind, visam sa imi etalez talentele artistice. Nu stiu cat era talent si cat pasiune, dar imi doream sa scriu, imi doream sa cant, imi doream sa desenez. Probabil daca as fi reusit sa ma remarc intr-unul din aceste domenii, as fi considerat asta o mare realizare. Dar, nu a fost sa fie, nu am depus suficiente eforturi in sensul asta, m-am orientat spre partea pragmatica a vietii, ramanand totusi in adancul meu o visatoare, care si-ar dori sa poata schimba lumea dupa propriile idei.

Ramane sa visez in continuare la o realizare de exceptie, care poate va veni, poate nu...

7 comentarii:

  1. Uite, eu evit astfel de intrebari. Serios.
    Cu toate ca poate nu se vede, sunt o persoana ectrem de exigenta cu mine insami. Realizari? Posibil sa fie dar nu atat de mari cum mi-as dori. Asa ca decat sa cad intr-o depresie, mai bine evit, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Intradevar o realizare este ceva obtinut de tine prin munca. O casa sau o masina poate sa nu fie o realizare daca nu ai muncit tu pentru asta.
    Si intradevar nu oricine are realizari, ci doar cei care sunt ambitiosi, care nu sunt lenesi, care nu fac doar ce vor si ce le place la momentul respectiv. Insa satisfactia ulterioara dupa ce se obtine lucrul dorit va depasi cu mult toate sacrificiile.
    Realizarile in principal sunt schimbari care te fac mai fericit - poate ajungerea intr-o forma fizica mai buna, sau obtinerea unui serviciu bun sau absolvirea unui curs, a unei facultati. Insa nimic nu se obtine usor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa faci copii intradevar nu e greu, dar sa ii cresti bine ar putea fi o realizare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonimatul este eficient. Chiar crezi ca mi-ar fi fost rusine sa imi semnez comentariile?
    Ti-am primit invitatia de a nu-mi mai baga nasul pe blogul tau si nu mi-am mai exprimat comentariile despre viata ta.

    Intr-adevar, ma regasesc ca opinie in cele doua comentarii, dar nu-mi apartin. Wake up, nu sunt eu singurul caruia i se pare ceva putred in gandirea ta!

    Referitor la subiect... la varsta noastra o casa mi se pare o realizare imposibila, nu cred ca sunt multi care sa se poata mandri cu asta (cei care au o casa proprie la varsta noastra in majoritate intra in urmatoarele categorii: le-a luat-o mami, au primit-o mostenire, avans parinti + avans de la socri + dar de nunta + o rata micuta pe ce a mai ramas, sau... nu au decat 2% dintr-o casa de fapt, pe restul o vor avea peste 20 de ani cand vor fi terminat imprumutul). Intr-adevar, cati tineri isi pot permite o casa muncita de ei? Nu prea multi, nici macar in IT.
    Masina e ceva realizabil, dar nu stiu daca asta ar trebui sa fie o prioritate.
    De copii, parerea mea, e cam devreme (sa ai la 26 de ani deja doi), dar subscriu: usor de facut, greu de crescut. Aici se va trage linie peste vreo 15 ani (desi cine cunoaste situatia, gen eu, poate trage cateva concluzii si de pe acum).
    Oricum, pe plan personal te felicit, stai bine ca realizari: ai un sot (bun). Asta intr-adevar e important: ca il ai, iar daca e si bun, cu atat mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  5. Na, ca se ajunge si la planul profesional... Facultatea si masterul nu-s rele, dar nici mare realizare nu le poti considera. Din punctul meu de vedere nu ai urcat o treapta mai sus decat parintii cum te mandreai candva (5 ani de poli e un prag inalt, crede-ma). Dar o mare realizare ar fi fost sa ajungi in barou. Asta chiar ca puteai! Stiu, ai dat examenul, ai intrat... dar dupa l-ai luat pe nu pot in brate si apoi si pe bebe. Ca se cere spaga, am inteles... Au trecut 3 ani de la examen, nu? 36x1.5 = 54mil bani pe tigari in perioada asta numai din economii proprii, si inca pe atat din economii de cuplu daca erati mai cu picioarele pe pamant cand ati ales masina. Iar pentru o cauza asa nobila, misu&co cotizau mult mai mult, si sa mor daca nu-ti dadeam si eu cadou vreo 10 mil pt asta. Se strangea, dar cum scrie si mai sus, nimic nu se obtine usor.
    INM? A trecut si tura asta. Oricum era o risipa de bani, ca n-ai ambitie pt lucruri marete.
    Si ca sa nu fiu carcotas, ai avut o viata grea. Ca ti-ai facut-o tu, sau ca asa ti-a dat Domnul, nu mai conteaza. Nu ai mari realizari profesionale, ok, dar mi-ar fi placut macar sa ai perspectiva unei realizari, sa te vad pe un drum (ce pare a fi drumul cel bun macar in prezent). Poate ca esti, n-am mai vb de mult, nu stiu ce mai faci.

    "trebuie ca acel ceva sa fie precedat de o dorinta puternica, de o lupta asidua pentru indeplinirea sa" - cum a fost atunci cand ai slabit. Si pt mine a fost o realizare sa slabesc (dar probabil nu as cataloga-o drept cea mai mare nici eu). Poate ca sotul a raspuns la sondajul tau cu "sa am pe ce pune mana", dar nu-l stiu sa aibe o mana de basketbalist.

    Succes cu recuperat banii de la carefour, si sper ca peste 3-4 ani sa vad ceva realizari (mai mici sau mai mari) si la capitolul profesional.

    PS: eu scriu dupa normele ortografice vechi, pun cratime acolo unde imi vine sa le pun, gen dupa "intr".
    Si eu primeam (si inca mai primesc din an in pasti) comentarii mai mult sau mai putin rautacioase anonime (nesemnate, sau semnate cu pseudonime care nu-mi spun nimic mie personal) pe blog sau pe youtube. Unele sunt pertinente, altele sunt din categoria "hatters gonna hate" (hurray!!, in sfarsit folosesc si eu expresia asta care e atat de la moda). Nu tre sa pui la suflet, dar e bine sa te puna putin pe ganduri. Astfel de comentarii au un impact redus asupra celui vizat, de aia daca am ceva de zis si vreau sa fiu luat in seama eu ma semnez. Dar la adresa ta am acceptat ca nu mai are rost sa comentez deloc ca oricum impactul e zero. Asta e o exceptie, ca raspuns la acuzele din sms. ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. -- Daca era mai bine sa trimit pe mail (si probabil era, ca e >4000 si vad ca nu l-a primit intreg) sterge tot postul; daca e ok aici, modereaza si sterge doar linia asta. Mersi --

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...