sâmbătă, 24 decembrie 2011

Cand bucuria de a darui o intrece pe aceea de a primi


Nu cred ca imi doresc ceva anume din lucrurile pe care Mosul si le-ar permite sa mi le daruiasca, astfel ca nu ma astept sa primesc ceva, pornesc in intampinarea acestui Craciun fara asteptarea vreunui dar material. Am primit insa un dar spiritual izvorat din bucuria de a face un mic dar. M-am grabit putin, caci am gasit un moment prielnic si drept sa spun nici nu mai aveam eu rabdare sa aman surpriza. In valtoarea magazinelor, am scrutat rafturile in cautarea unei mici bucurii. Si am gasit-o, dupa cateva ezitari, caci cred ca v-am mai spus ce greu e pentru mine sa-i cumpar cadou unui barbat. Si cum nu era vorba de orice barbat, ci de acel ce-mi lumineaza fiecare clipa din zi si din noapte, mi-am pus la dispozitie intreg sufletul spre a gasi un mic cadou care sa-i faca placere nu atat prin valoare cat prin surpriza facuta. Si pot spune ca am reusit. Dupa cateva alegeri si tot atatea razgandiri ce m-au supus unor proiectii ale daruirii si primirii, am ales ceva ce poate folosi doar el, un produs cosmetic nici prea banal, nici prea sofisticat, dar necesar. Eu una, as fi apreciat un obiect simbolic, pragmatismul fiind ceva cam departe de mine, recunosc. Insa sub aspectul asta imi cunosc omul si stiu ca il bucura mai mult lucrurile utile. Asta nu-l impiedica sa-mi faca mie bucurii simbolice. Cand am gasit ceea ce parea sa fi cautat de la bun inceput, mi-am si imaginat momentul, bucuria surprizei ce l-ar fi invaluit si m-am lasat prada acestor senzatii din clipa in care am luat hotararea pana ce am dezvaluit surpiza. Insotita de un mic bilet emotionant, dar la obiect din partea Mosului, am strecurat cum am putut cadoul sub bradut, caci s-a intamplat sa se trezeasca exact cand eu eram la o mica distanta de brad. M-am asezat natural pe marginea patului si am impins pachetul fara sa il vada pana sub brad, incercand sa imi ascund emotiile si faptul ca faceam o “pozna”. Ceva mai tarziu, l-am facut sa caute sa aranjeze ceva in partea aceea a bradului si atunci a descoperit surpriza, gasind astfel explicatie intinderilor mele suspecte de mai devreme. Atat de mult s-a bucurat si eu poate mai mult ca el, de bucuria ce i-am adus-o in suflet. Si atunci am inteles ca uneori, atunci cand faci cuiva un cadou, o bucurie, te simti mai bogat sufleteste decat daca ai fi fost tu cel care primeste. Nu, nu fac reclama, desi atunci cand am facut aceasta constatare, m-am gandit vrand- nevrand si la reclama in cauza. Dar e atat de  placut sa aduci un zambet pe chipul cuiva, mai ales pe cel al cuiva drag.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ATELIER SMARTKID GRATUIT PENTRU PĂRINȚI ȘI COPII

Adu-ți copilul la atelierul de lectură pentru copiii smARTkid, cu tema prietenia, iar noi, părinții, vom discuta despre relațiile de am...