marți, 6 decembrie 2011

Decembrie...luna amintirilor, luna nostalgiilor

Pentru mine, decembrie nu e doar luna cadourilor, asa cum a devenit cunoscuta pentru cei mai multi. Ci reprezinta acea perioada a anului in care ma incarc cu nostalgii mai mult ca de obicei, rascolesc amintirile din copilarie si ma simt mai copil ca oricand. E un bun prilej de rememorare a clipelor frumoase, a bucuriilor de copil ce nu ar trebui sa ne paraseasca sufletul nicicand, pentru a putea supravietui noianului de griji ce ne apasa in tot restul anului. In decembrie, grijile astea sunt minimalizate pentru mine, refuz sa ma gandesc atat de mult la ele, il astept pe Mos Craciun si imi incarc inima cu mult optimism pentru anul ce va sa vina, in timp ce trec in revista ce-a fost bun in anul ce isi scurge ultimele picaturi.
 
Mai mult ca altedati, imi revin in minte momente aproape magice, retraiesc bucurii pierdute in negura timpului, dar niciodata uitate. Ma revad pe mine si pe fratii mei sub bradul impodobit, desfacand cadouri, degustand dulciurile primite, fructele ce doar in acea perioada a anului erau din belsug, vanatoarea de bomboane din pom... Surprizele din punga ce-o primeam fiecare de la Mos, cu numele fiecaruia scris pe ea... era frumos, era o senzatie unica, si atat de speciala, atat de draga sufletului meu. Doar amintindu-mi si ma umplu de o emotie profunda, o emotie inocenta, ce-si face drum prin constiinta celei de azi. O parte din mine va ramane mereu ancorata in copilarie. Si va revedea mereu cu ochii mintii acel ziar cu colinde  in romana, engleza, franceza si germana, carticica din care ma chinuiam sa invat un superb colind. "Din an in an sosesc la geam povesti cu Mos Ajun... e ger cumplit, e drumul greu, da-i obicei strabun..." Anul trecut, am incercat sa i-l cant bunicii mele la telefon. Dar nu am reusit mai mult de cateva versuri. Nu pentru ca le-as fi uitat, ci pentru ca amandoua ne-am umplut de lacrimi si n-am putut continua.

Sper ca veti intelege starea ce ma va domina in aceasta luna, sa-mi iertati aerul nostalgic al postarilor, dar sufletul e cel ce ma indeamna sa scriu, acolo imi gasesc cel mai adesea inspiratia. Si in aceasta luna, el vibreaza coplesit de o emotie doar a lui. 


3 comentarii:

  1. Off-topic: am un concurs pentru tine http://www.allcafe.ro/2011/12/cele-mai-frumoase-carti-sunt-cele-cu-autograf-iar-noi-le-facem-cadou-unui-cititor-all/

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Ioana: Multumesc, deja m-am inscris.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Stai linistita, toti suntem melancolici intr-un fel sau altul in perioada asta...

    RăspundețiȘtergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...