vineri, 2 decembrie 2011

Cu gandul la sarbatori


Poate ati observat ca nu va mai sacai cu nostalgiile legate de vreme, nu ma mai plang toata ziua ca e frig si aproape iarna. M-am resemnat intr-un fel. Mai bine nu ma gandesc, nu? Acum cica astept sa vina sarbatorile de iarna. Nu stiu de ce le astept, caci oricum nu mai au farmecul copilariei, oricat as incerca eu sa readuc senzatii de mult stinse. Si mai cred ca nu le pot inocula celor mici acelasi spirit, parca naivitatea ce-o aveam atunci nu mai e caracteristica si copiilor de azi. Tin minte ca mi-a parut atat de rau ca Mosul e… stiti voi cum.. eu parca ma incapatanez sa cred ca el exista. Ascuns pe undeva, prin fiecare dintre noi, gata sa transforme visele celui de langa noi in realitate.

Podoabele alea de pom pe care nu le inlocuiam cu anii, doar daca se spargeau si poate nici atunci, podoabe din care unele datau de pe vremea mamei, pastrand in ele amintirile unor ani pe care nu i-am trait, dar le ghiceam parfumul si consistenta… artificiile ce atarnau pe crengile bradului si pe care tata le aprindea cu economie, sa mai avem si altadata… cat de frumoase erau toate. Astazi sunt multe, care de care mai fatoase, dar… parca nu mai au in ele magia Craciunului, a pomului impodobit. De multe ce sunt, pe toate drumurile si la preturi destul de accesibile, parca nu mai au acelasi farmec. Acum doi ani, Mosul  meu mi-a adus vreo 3 cutii de globuri si globulete, frumoase, intr-adevar, dar oglindindu-ma in ele, nu-mi zaream chipul de copil… Petarde, artificii umplu atmosfera de Anul Nou, raspandind in inaltul cerului mii de culori si forme. Dar… ele nu au caldura aceea a artificiilor din bradutul de altadata, a stelutelor imprastiate sferic printre crengutele de brad… ori poate copilul din mine a plecat de mult si nu mai poate sa le vada.
Acest articol merge de minune sa fie inscris in concursul Nopti magice organizat de Most Wanted Blog.

Powered by BannerFans.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...