joi, 22 decembrie 2011

Nebunia din hypermarket


Doamne, ce poate fi! Si nu numarul mare de oameni e problema, cat modul haotic si enervant de a circula si de a stationa in fata rafturilor. E un adevarat chin sa impingi vagoane printre randuri. Eu daca s fi fost manager de magazin, as fi aranjat de asa natura rafturile cu produsele cele mai cautate in aceasta perioada cat mai spatiat, ca acolo e circulatie mai mare si goana dupa cadouri, reducand spatiul in zone cu produse mai putin cumparate. Cum eu am avut de umblat mai multe zile la rand la sectorul de jucarii, va dati seama ca am capul calendar. Mai ales cand am mers doar eu cu fata si mi-a revenit mie sarcina de a impinge caruciorul, a fost munca silnica. Pe langa obisnuitele mofturi ale unui copil in fata rafturilor cu tot soiul de jucarii, am avut de inotat printre atatia altii ce cautau jucarii pentru copchiii lor. Si n-a fost usor.

Insa imbulzeala nu e doar la jucarii, la fel e la dulciurile de sezon, la cosmeticale (numai la carti si la rechizite nu e aglomerat), la haleala sau la bauturi. Rupere, nu e de mers decat daca n-ai de ales. Si cand ma gandesc ca la inceput am mers de placere. Dar nu ma puteam hotari, asta mica imi ingreuna puterea de concentrare si a trebuit sa fac mai multe drumuri pana sa iau si eu in cele din urma un cadou celei mari. O parte din cadou l-am luat din zona Universitatii, si pana acolo alte peripetii pe care nu vi le-am mai povestit ca n-am mai avut timp. Am avut o saptamana incarcata, fara sa pot spune ca am realizat cine stie ce. Ma simt obosita de parca as fi sapat la harlet, si mai am inca treburi, dar de data asta la domiciliu. Trebuie sa pregatesc plecarea, adica diverse bagaje, in special lucruri de dus la pastrare. Bugetul nu mi-a permis sa iau cadouri decat fetelor, si multe alte datorii prezente si viitoare imi umbresc entuziasmul sarbatorii. Ma simt cam prost ca nu pot cumpara si pentru parinti si bunici cate ceva, dar ei nici nu pretind asta, dimpotriva.

Si sa stiti ca eu nu m-am antrenat in multitudinea de pregatiri pentru sarbatori in care sunt prinsi cei mai multi. Nici daca stateam acasa nu gateam eu zece feluri, dar asa, nu avea sens sa ma pregatesc. Bradul e impodobit de cateva zile, perdelele sunt spalate de vreo saptamana, singura activitate ce m-a inflacarat saptamana asta a fost cumpararea jucariilor. Ar mai trebui sa-i iau celei mici ceva, ca nu pot sa o las cu niste simple cuburi, mai merge ceva langa. Bine ca ea nu are dorinte costisitoare, ma pot descurca si cu un buget foarte redus, de exemplu, cuburile au costat doar 10 lei. Insa, in general, preturile, chiar si reduse, asa cum pretind cei din hypermarketuri, sunt tot marisoare, si stau sa ma intreb daca nu cumva astea sunt preturile care ar trebui sa fie mereu, preturile reale, ca doar nu sunt atat de fraieri sa vanda atata marfa la juma’ de pret. Aceste preturi reduse sigur sunt peste pretul cu care sunt achizitionate de marile magazine.

Un comentariu:

  1. De ce am scris și eu aceeași (bine, eu scriu mai pamfletar, mai dur :D) chestie. De ce toată lumea scrie aceeași chestie? Pentru că așa e, și e E-NER-VANT!

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...