miercuri, 7 decembrie 2011

De-as avea casuta mea...


Sunt o persoana ce se ataseaza destul de usor de locuri. In special de locuinta in care imi petrec o anumita perioada. Daca pana si atunci cand stateam la hotel sau la pensiune, in vacante, cand plecam aveam un gust amar si p riveam cu nostalgie camera, pentru ultima data, cu atat mai mare este atasamentul fata de locuintele unde am trait efectiv. Aceasta este a doua locuinta in care stau cu chirie. In cazul acestor locuinte, stiu ca plecarea este definitiva. E adevarat ca am plecat si din casa parinteasca, dar acolo ma pot intoarce oricand, chiar daca doar in vizita. Insa locuintele temporare cum sunt cele inchiriate las un gust mult mai amar decat in cazul camerelor de hotel. Eu una m-am atasat, desi stiam ca nu voi trai toata viata aici, pentru ca altfel n-as fi reusit sa ma simt acasa. Insa nu de putine ori ma gandesc ca in orice moment putem fi anuntati ca trebuie sa parasim locuinta. Si ca va trebui sa o luam de la capat in alta parte. M-am saturat de acest sentiment. Oricat as vrea sa simt ca am un camin, sentimentele imi sunt umbrite de incertitudinea in care ne zbatem. Vreau stabilitate, vreau casuta mea, nu mai pot trai mereu cu gandul ca in orice clipa poate veni vestea nefasta ca trebuie sa ne cautam o alta locuinta. E senzatia aceea ca esti vesnic pe drumuri. Te atasezi de un loc si ca maine trebuie sa pleci in altul. Un fel de nomadism intr-o varianta imbunatatita, dar tot acelasi spirit, de vesnic calator. Si eu caut statornicie, stabilitate. Am obosit sa traiesc apasata de gandurile astea, de iminenta schimbarii de locuinta. Proprietara e pentru mine un fel de bau-bau care oricand are chef imi poate spulbera dintr-o suflare balonul in care traiesc.

Si iata ca azi mi l-a spulberat. Am presimtit ca vizita ei dupa doi ani in care nu a dat pe aici nu poate insemna nimic bun pentru noi. Si asa a fost. Emotiile mele s-au dovedit justificate pe deplin. Mai putem sta aici pana in martie-aprilie. Termenul e rezonabil, nimic de zis, bine ca nu ne-a scos acum in prag de sarbatori. A venit momentul in care are nevoie de apartament pentru nepotul sau, caci altfel noi nu i-am dat prilejul sa fie nemultumita de noi. Dar o data si o data tot trebuia sa se sfarseasca, stiam asta, doar ca parca prea repede, am stat doar doi ani. Sunt bulversata, tremur si simt ca ma aflu intr-un impas. Daca Mos Craciun ar exista si si-ar pleca urechea la dorintele mele, doar asa mi-as vedea visul cu ochii si linistea in suflet.


10 comentarii:

  1. Iti doresc sa iti indeplinesti visul cat mai repede si sa ai casuta ta. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Mie imi plac schimbarile, desi cred ca si mie imi lasa un sentiment ciudat faptul ca trebuie sa imi iau "adio" de la unele. Cand trebuie sa ma mut, in ultimele zile aproape ca imi impun sa nu imi mai placa nimic pe acolo, caut defecte, sa ma despart mai usor!:))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Adina:Multumesc! Si bine ai venit pe-aici!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Adrian Pascu: Poate si eu le-as fi suportat mai usor daca eram fara obligatii familiale si fara un imens calabalac adunat de cand mi-am intemeiat o familie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, intr-adevar cred ca este ff greu cand ai copii mici mai ales, deoarece si ei iubesc stabilitatea si familiaritatea mediului.

    Pot sa te linistesc oarecum, daca este posibil, re. experienta mea care m-am mutat in repetate randuri efectiv de cand m-am nascut. Acum sunt ff obisnuit cu mutatul, si nu am anxietati prea mari, desi pot sa spun ca tin minte ca am simtit uneori dor de vechea casa cand eram mai mic, copil, dar pe de alta parte parca imi doresc si eu sa ma stabilesc o data intr-un loc/o locuinta stabila, chiar daca nu am copii, chiar daca sunt singur.

    Pana una alta, sa stii ca mie imi plac hotelurile ff mult si imi placeau, tin minte, si cand eram mic...o data, cand aveam poate vreo 8 ani, tin minte ca i-am spus lui mama ca mie mi-ar place sa traiesc mereu la hotel, nu intr-un apartament..cred ca deja simteam totusi diferenta intre definitia unui hotel, unde stii precis ca nu e casa, si nu trebuie sa te obisnuiesti, ci doar sa te relaxezi, si altfel e cand e vorba totusi de o casa de care dupa aia trebuie sa-ti fie dor de ea !

    Poate, ma gandesc, daca copiii tai sunt inca mici, asa cam pana in 6 ani, poate atunci cand e sa va mutati, poti sa le spui ca acum mutatul asta e un fel de "joaca de-a vacanta"...poate ca asa nu o sa resimta prea tare ceea ce inevitabil vor resimti mai toti copii...propria ta anxietate sau chiar tristete re. mutat, oricat ai incerca sa le ascunzi acest lucru. Dar daca tu te antrenezi sa te joci cu ei de-a "vacanta", si tu poate o sa devii mai relaxata si ei, la randul lor vor intelege ca e o joaca si ca mama e OK si sunt si ei OK, si ca nu trebuie sa simta prea tare ca le va fi dor de locul exact al fostului patut, sau de locul raftului unde erau jucariile.

    Nu am experienta re. ce si cum sa le zici la copii ca parinte...am zis si eu asa, bazat pe propria mea experienta de copil mutat de colo colo. Desigur ca NU trebuie sa te iei dupa ce zic eu aici, daca ti se pare ciudat, nepotrivit, anormal, etc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si mie mi-e oroare de mutari. Copiii nu ar fi cea mai mare problema, ci, asa cum ai spus si tu, calabalacul te incurca cel mai mult. Anumite lucruri nu se mai potrivesc in noua locuinta. Ca sa nu mai zic nimic de atasament.
    Eu am principiul ca exista un loc al meu in lumea asta si nu trebuie sa-l caut. Am avut mai multe locuinte pasagere si nu am dorit macar sa strang bani pentru a cumpara un apartament. STIAM ca va exista un loc al meu, iar acesta a "sosit" exact cand aveam mai multa nevoie de el.
    Poate ca nu era locul tau acolo. Poate ca inca nu e timpul potrivit pentru a te stabili in locul tau. Poate ca inca dorinta ta nu e suficient de mare pentru un loc anume si poate ca de aceea inca nu a sosit.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am inceput in Memphis, dupa care m-am mutat in Virginia, am stat la o fam d eromani, apoi la un apartament, ne-am mutat in Texas, si astea toate intr-un an de zile. In Texas dupa ce am stat un an de zile in 2 apartamente ne-am luata casuta noastra, si sa nu mai zic cate scoli a schimbat copilul, ca dupa ce ne-am mutat la casa ne-a rugat frumos sa nu ne mai mutam, Dar acum, am inceput sa ne gandim la Montana, ar fi frumos sa traim acolo...

    RăspundețiȘtergere
  8. Inteleg sentimentul tau de frustrare. Dupa ce investesti sentimente intr-un loc, esti nevoit sa-l parasesti. La fel sunt si eu. Nici mie nu-mi plac schimbarile, cu atat mai putin despartirile. La fel sunt si eu in ce priveste camerele de hotel sau pensiune. Dar eu cred ca ce-i al tau e pus deoparte, si asta in cazul tuturor. Ai incredere ca intr-o zi se va rezolva, si vei vedea ca iti vei implini visul mai repede decat vei crede. Ia in calcul si aspectul pozitiv ca nu trebuie sa va mutati acum, de sarbatori.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Lumi RO: Nu te cunosc personal, am dat click doar de vreo 2 ori la tine pe blog, nu stiu in ce circumstante ai emigrat in SUA, dar te rog eu permite-mi sa-ti spun:

    Doamne fereste sa-ti duci familia si mai ales copilul, ca ai pomenit de el, din Texas in Montana ! Nu intreba de ce, doar noteaza acest posibil veto si mai fa ceva research impreuna cu familia inainte de a te gandi la vacante in munti cu partide de pescuit, eventual vanatoare. Desigur daca exista o puternica motivatie economica serioasa demna de luat in calcul, ceea ce te rog sa imi permiti sa iti spun ca nu prea cred ca e probabil cazul, e OK si Montana, are peisaje frumoase, etc.

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Lumi RO, plus toata lumea care mai trece pe aici, indiferent de loc de rezidenta sau cetatenie:

    Disclaimer: eu nu am fost in SUA decat pe vize temporare, habar nu am decat ce am mai citit pe Google si ce mai tin minte de la USIA pe cand inca activa in Romania. Plus trebuie tinut cont ca eu sub acest post sunt anxios re. copii, si cum eu devin ff usor isteric-anxios in legatura cu ff multe lucruri legate de diversi oameni pt. care trebuie sa ai raspundere, mai ales ca eu personal nu am de unde sa am experienta de familie cu parinti si copii decat amintiri de cand eram eu mai mic in propria mea familie, TREBUIE neaparat corectat si pt. acesti factori probabil semnificativ distorsionanti de perceptie, deci orice zic/scriu eu pe oriunde in orice limba m-as exprima care are si macar iz de "recomandare" sau "sfat" TREBUIE luat cu "un big big grain of salt", adica receptat de absolut toata lumea cu o mare mare doza de scepticism cat se poate de critic informat.

    RăspundețiȘtergere

ATELIER SMARTKID GRATUIT PENTRU PĂRINȚI ȘI COPII

Adu-ți copilul la atelierul de lectură pentru copiii smARTkid, cu tema prietenia, iar noi, părinții, vom discuta despre relațiile de am...