Fără ideal, de Henryk Sienkiewicz

Nu mai citisem pana acum nimic sub semnatura acestui mare autor polonez. Nici macar operele celebre- Quo vadis sau Prin foc si sabie. Dar daca acest roman, publicat la noi in trecut sub titlul Aniela, care nu este printre cele mai cunoscute, mi-a placut atat de mult, cred ca impresii la fel de pozitive imi vor lasa si celelalte, cand le voi citi. Caci in fiecare fraza se simte amprenta talentului literar de exceptie pe care il poseda autorul, astfel ca premiul Nobel i-a fost decernat pe buna dreptate.

Fara ideal ia forma unui jurnal al eroului principal- Leon, u tanar nobil polonez, caruia viata pare sa-i fi oferit totul. Are avere, este cultivat, inteligent, insa ii lipseste un scop caria sa-si dedice energia si potentialul. Asta pana sa cunoasca dragostea, pe care, surprinzator, o lasa sa-i scape printre degete. Firea sa analitica, despicarea firului in mai mult de patru parti, daca se poate, il determina sa actioneze necugetat, tcmai din prea multa cugetare, ratand sansa de a trai fericirea desavarsita. Totusi, romanul nu este exclusiv unul dedicat iubirii. Mai mult decat atat, el este unul de profunda analiza psihologica, forma jurnalului fiind un prilej favorabil emiterii de idei, de analize a starilor, faptelor si sentimentelor. Si l-as mai putea considera tragic, daca ma gandesc la finalul sau, care mi-a smuls cateva lacrimi involuntare.

Cert e ca scriitura re o forta deosebita, am sorbit-o pe indelete si, daca mi-ar fi stat in obicei sublinerea frazelor remarcabile, memorabile, aceasta carte ar fi fost amplu insemnata . Desi e destul de voluminoasa, nu este si greoaie, cum se intampla uneori in cazul romanelor de introspectie. Nu, aceasta este diferita, nu este lipsita de epic si intruziunile la nivel interior devin firesti, sunt fluifde si delc plictisitoare.


Ce-as mai putea adauga decatca, in urma acestei lecturi am devenit o admiratoare a lui Sienkiewicz si voi incerca si operele sale de inspiratie istorica.