marți, 4 septembrie 2012

O scurta constatare

Inainte de decembrie '89, romanii se dadeau in vant dupa produsele straine, pentru ca nu aveau acces la ele in mod liber. Dupa '89, am scapat la marfa de jmport si nu ne mai incapeam in piele de entuziasm pentru etichetele care mai de care mai lucioase, mai colorate, mai atractive. Marfa romaneasca a ajuns undeva in derizoriu, preferate fiind produsele din strainatate, considerate mai de calitate. Dupa 20 si de ani, cautam produsele romanesti, caci rosiile le descoperim a fi asemanatoare cu cele din plastic, fructe si legume aratoase le descoperim a fi fara gust si ne dorim sa mai mancam o rosie sau un pepene ca altadata. Numai ca, in extazul nostru dupa tot ce provine din import, am pierdut mare parte din soiurile romanesti. Raul e facut, degeaba cautam ceea ce am avut, nu am stiut a pretui si am dat cu piciorul.
la

3 comentarii:

  1. întuneric5 septembrie 2012 la 11:56

    It's too late now...

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim5 septembrie 2012 la 14:41

    Eu sunt optimist. Depinde de noi, cumparatorii. Depinde ce alegem sa cumparam. Soiurile exista pe undeva prin gradinile oamenilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Rudolph Aspirant5 septembrie 2012 la 20:00

    Eu nu am beneficiat niciodata de bvreo gradina, deoarece sunt la a 4-a generatie de bucuresteni fara vreo gradina de legume, poate doar cateva flori si un pom fructifer pe ici pe colo. Stra-stra-bunica mea materna a fugit efectiv de gradinile de legume din Banat tocmai la Bucuresti, iar stra-bunicul meu matern a fugit de la gradina lui de zarzavaturi si de la un petec de sofran din Baragan tot la Bucuresti, pt ca intr-adevar tare grea e munca campului, plus ca in Bucuresti mai vezi si fete dragute, ca de ex stra-bunica mea, (fiica celei ce fugise din Banat), si e si mai usor sa faci specula cu diverse produse de larg consum, mai ales daca vine si un razboi si iti poti largi activitatea de la coloniale la bunuri de larga necesitate cum ar fi incaltaminte inalt calitativa sau ciorapi de dama. Daca nu erau strabunicii mei atat de lenesi, cine stie pe unde eram eu acuma ! Deci eu NU ma vait daca nu gasesc vreo leguma preferata, ca si asa tind sa ignor legumele, desi mai imi cumpar cate un ardei capia, niste rosii pe vrej, cate un gogosar si ridichi gata spalate din cand in cand.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...