Şi iată-ne aici, acum...

Zi de week-end, placuta as putea spune. Daca m-as simti complet bine. Dar aseara m-a doborat o stare de rau careia nu i-am dibuit cauza- frisoane, febra usoara, dureri de muschi si oase, iar acum inca ma simt atinsa, desi simptomele de aseara auu disparut cu o aspirina . Astept un pachet de la ai mei, cu tot felul de bunatati din gradina si nu numai. Nu ca nu s-ar gasi in piata, dr pere si cartofi ca la tara la noi nu se gasesc.  In ciuda secetei, uite ca s-a facut cate ceva. Si acum, pentru ca sotul e plecat cu treburi, trebuie sa gasesc o solutie de carat bagajele pana acasa  Txiul sau mijloacele de transport sunt excluse, detin una bucata carucior sport, cel solid fiiind deja scos dn uz. De altfel, nici asta nu-l folosesc prea des. Am facut-o ieri, intr-o plimbare pe jos pana la Universitate si inapoi, plimbare care m-a incantat peste masura si as putea spune ca mi-a priit, daca imediat ce am ajuns acasa nu m-ar fi incercat stari neplacute.

Si iata-ma in prima zi de toamna, nici fericita, dar nici trista, asteptand ziua de maine, care nu-mi apatine, e exclusiv a sotului meu pe care abia astept sa-l sarbatorim. Poate cu o iesire in Herastrau. Nu am facut vreun plan de bataie, dar sper ca va fi o zi incantatoare. Pentru asta, va trebui sa am grija de mine, sa-mi revin complet.

De acum, ar trebui sa ma pregatesc de plecare, voi mai casca gura prin gara, daca ajung prea repede  Ca mi-am amintit, sa va spun ca a aparut un cd si o carte autobiografica a Irinei  Loghin. Vi lle recomand caldiuros.  Pe mine, muzica m-a uns la suflet, iar cartea, din cat mi-am dat seama la o sumara rasfoire, e scrisa intr-un stil cald si povestile par interesante.