Cu sigurata ati intalnit si voi bebelusi in bratele mamelor la cersit. Departe de mine gandul de a sustine ca sunt o mama exemplara sau a face act de bravura din ceva de genul asta. Sa zicem ca vedeti un copilas vai de el, de circa un anisor. Mama sau cea care pretinde ca e maica-sa, la fel de jerpelita ca si copilul, murdari amandoi, umbland pe strazi sau asezati in vreun loc strategic pentru a cere ceva de pomana. Dintr-o scurta discutie cu mama, daca poate fi numita discutie, va dati seama ca aceasta va priveste vazand prin voi, probabil din umbra unei sticle cu alcool sau a altor substante halucinogene. Copilul plange la vederea unui biberon care nu-i apartine. Femeia cere insistent ceva haine sau macar un leu. Ca nu are cu ce se imbraca nici ea, nici copilul. In alta zi o intalniti iar, iar faptul ca nu i-ati adus ceea ce ceruse, desi nu i se promisese, o face sa devina si mai insistenta si sa se poarte de parca de acele haine cerute ar fi depins intreaga ei viata de doi lei. Va spune ca e amarata, ca doarme prin gara cu copilul.
Cand in cele din urma se indeparteaza, observati ca fusta sa este uda exact intr-un anumit fel incat nu e niciun dubiu ca nu copilul e cel care ar avea nevoie de pampers sau haine curate, ci chiar ea. Acum aveti certitudinea privirii aceleia tulburi. Copilul, desi la varsta la care orice copil e frumos, nu pare s pastreze nimic din dragalasenia caracteristica varstei. Parul, murdar si ciufulit, hainutele extrem de murdare, pielea asijderea. Si atunci apare o intrebare... Cum oare i-ar fi mai bine acestui copil, care are sanse mari ca maine sa fie cel care va talhari pe strada poate chiar pe cel ce azi i-a oferit un mic ajutor? Alaturi de aceasta mama, care ii ofera o viata murdara, plina de pericole, lipsuri si mizerie? Sau intr-un orfelinat sau la vreun asistent maternal, unde nu s-ar putea da garantii ca ar fi prea fericit, dar macar ar avea un pat si un acoperis deasupra capului. Dar ar purta stigmatul si povara vietii de copil abandonat.
Mi-a trecut prin minte ca, data viitoare cand o intalnesc, sa sun la Protectia Copilului. Dar nu am mai intalnit-o. Si intre timp mi-a aparut in minte aceasta dilema, care nu este una noua, am mai reflectat asupra ei si alteori, doar nu e primul copilas pe care il vad chinuit astfel. Plimbandu-ma adesea cu copilul dupa mine, acum cu cea mica, iar cu ani in urma cu cea mare, adesea am fost abordata de astfel de cersetoare, care vedeau in prezenta copilului meu alaturi o sansa de a primi lucruri necesare copilului lor. Se stie ca e raman haine mici pe care nu le mai folosim, apoi un scutec- doua avem in permanenta la noi, deci e mult mai usor sa obtii mila de la o mama cu un copil. De aceea poate am avut tangente cu astfel de cazuri. Va mai povesteam cred cum la Bacau cunoscusem o astfel de femeie care facea anul si copilul. Cum crestea un pic, i-l lua statul, apoi o vedeai iar cu burta si ulterior cu copilul la cersit. Dar macar aia ii ingrijea cat de cat, nu am surprins-o in ipostaze asa mizerabile. Dar am surprins si un caz al uneia pe care o ajutam destul de des, avand sediul de cersit in drumul meu, care, spre stupoarea mea, avea o masina nu luxoasa, dar in orice caz, straina, pe vremea cand tata inca mai avea Dacia in fata blocului. Cazuri si cazuri. Dar am mai intalnit si una, aici in Bucuresti, care avea 3 copii, din care unul bebe, destul de bine imbracati, doar ea si sotul, pe care l-am surprins de cateva ori la locul ei de cersit, erau mai ponositi si aveau mainile murdare de nuci pe care am descoperit ulterior, le vindeau tot asa, pe trotuar. In cazul astora din urma, chiar daca erau amarati, pareau ca au grija de copii, astfel ca nu mi s-ar fi parut necesara scoaterea lor din familie. La o adica, nu putem fi toti bogati. Dar in ceea ce o priveste pe ultima intalnita, cea prezentata in prima parte a articolului, as inclina spre luarea copilului de catre autoritati. Desi si asa ar exista aspecte neplacute pentru copil. Daca ar fi sa judec o astfel de cerere, desi as avea indoieli legate de securitatea afectiva a copilului intr-un mediu institutional, cred ca ar fi totusi mai favorabila copilului.
Stiu ca pot parea ipocrita, deoarece nici eu nu am ales sa devin mama in momente prielnice din punct de vedere financiar. Dar cred ca situatiile prezentate sunt mult mai grave. In cazul meu, printr-o serie de circumstante ale caror merite nu-mi apartin, copiii mei au totusi ce le trebuie. Daca totusi m-as fi aflat intr-o situatie in care sa-mi fie imposibil sa intretin copilul, as fi apelat la ajutor din partea statului. Exista totusi centre maternale, diferite adaposturi cum sunt cele de la Valea Plopului. Dar probabil ca astfel de informatii le sunt straine mamelor aflate sub limita susbzistentei.
Totusi, este un subiect dificil. Si foarte complex. Daca e sa ma intind, ajung cu dezbaterile pana la oamenii strazii, un alt aspect problematic si deranjant. Mai ales in zona in care locuiesc. Ceea ce mi-a dat posibilitatea sa studiez vrand-nevrand aspecte de acest gen. Eu una cred ca ar trebui curatate cumva strazile de astfel de persoane. Ar trebui luate masuri, chiar si colectarea lor fortata, inchiderea lor in locuri asemanatoare puscariilor, pentru ca o astfel de viata pe care o duc nu le face bine nici lor, nici celorlalti si nici societatii in general. Dar, e greu de spus de ce nu se face nimic in acest sens. Tara geme de probleme. Daca ma mai implic mult in ceea ce priveste gandirea unor solutii, s-ar putea sa ma bata apoi gandul sa intru in politica si nu vreau.
Inchiderea fortata pe socoteala cui?Nimeni nu-si permite sa le plateasca lenesilor astora utilitatile.Oamenii descrisi in postul tau sunt niste paraziti(probabil ca in tara lor de origine s-ar numi paria, de aia au si parasit tara),nu-mi place sa judec pe nimeni, dar cand vad oameni negri de jeg cu haine rupte si copilasi in fundul gol care isi fac nevoile prin parcul in care se joaca alti copii mi se face scarba. Vad aproape zilnic specimene de genul si m-am saturat, oameni ca astia ar trebui castrati, sterilizati sa nu mai chinuie si alte suflete,alti copii, care din intamplare sunt ai lor...stiu ca e o gandire rasista si plina de prejudecati, dar alte solutii care sa dea rezultate nu vad. Cand merg la tara la bunici este o satra de tigani stabiliti pe un drum, si aia jegosi, autoritatile locale au venit sa le stranga gunoaiele ca altfel i-ar fi inghitit de tot.Mai pleaca la cersit prin orase sau alte tari, politia comunitara ii aduna si ii aduc acasa, la fel face si politia din alte tari...dupa ce au vazut cu ce au de-a face, speram ca nimeni sa nu ne mai acuze pe noi romanii de discriminare. :)) Cumva, ar trebui culesi, adunati si trimisi inapoi in India, acolo castele superioare s-ar ocupa de ei, lasand-ui sa moara de foame...nu spun, sunt si din ei cinsiti, chiar daca saraci, dar macar lucreaza si cu ziua pe unde apuca sa le puna copiilor o paine pe masa si sa nu-i lase dezbracati afara. Ei au ajuns in tarile astea ca robi si cand au iesit de sub robie s-au multumit cu rangul de cersetori.Scuze ca scriu tot ce ma doare, initial am intrat pe blogul tau in cautarea unei recomandari de carte. :))
RăspundețiȘtergereNu ai de unde sa stii cine o pune pe mama aia sa cerseasca cu copilul de gat, care e motivatia ei adevarata pt a face asta in fond. Ca vezi ca si tu te indoiesti daca o face de foame, sau in mod exploatativ, sau chiar o exploateaza altii pe ea insasi sa faca asta. Este intr-adevar o problema sociala, insa daca s-ar lua copiii tuturor oamenilor cu probleme sociale ale lumii, asa ceva ar fi nesustenabil de buzunarul controbuabilului plus desigur per total, cand tragi linia bugetului etic, dezavanatajele etice are unei asemenea actiuni sistematizate organizate ar fi mai mari decat efectele beneficiale. Exista o gramada de literatura britanica din perioada inceputului industrializarii in legatura cu problemele legate de saracie si delincventa. Dupa ce Europa a trecut deja de 2 razboaie mondiale cu efectele larg cunoscute, ar fi absurd, dupa parerea mea, ca in Europa, inclusiv Romania, sa se reia acest subiect la nivel de sec XVII-XIX. Dar desigur ca se reia, si se reia in presa si politica. Imi pare rau ca te framanta lucrurile astea. Adica pe de o parte normal ca te framanta, dar pe de alta nu e ceva care are vreo sansa de a se imbunatati sau schimba considerabil in bine asa imediat. Desigur, daca esti politician poti promite oamenilor mai emotionati impresionati de o problema sociala ca tine ca se vor rezolva aceste probleme intr-o oarecare masura daca esti tu ales. Dar tu nu esti buna pt politica, pt ca esti prea sincer emotiva. Politicienii nu trebuie sa fie ei insisi autentic emotionati mai mult decat e cazul, ca altfel e socotit semn de incompetenta.
RăspundețiȘtergere