Dimensiunile oarecum reduse m-au făcut să am ceva îndoieli în privința speciei literare în care se încadrează această scriere- bogăția trăirilor și ideilor înfățișate într-o fluiditate epică specifică romanului înclinau balanța mea interioară către această categorie, lucru confirmat chiar de autor. Așadar, avem un roman, unul foarte concentrat și încărcat de semnificațiile cele mai profunde.Abel, din nou Abel. N-a trecut prea multă vreme de când am citit o altă carte, mult mai recentă, ce avea același punct de pornire- mitul biblic al celor doi frați- Cain și Abel. De data aceasta, însă, dimensiunile psihologice sunt mai complexe, sondarea sufletului omenesc este mai profundă și, de aceea, tulburătoare. În romanul lui Miguel de Unamuno nu întâlnim doi frați, ci doi bărbați, prieteni de la o vârstă fragedă, când nici măcar nu aveau conștiința acestui fapt, crescând aproape ca doi frați. Joaquin Monegro și Abel Sanchez. Cei doi protagoniști ai unei povești în care ura născută din invidie joacă rolul fundamental.



.jpg)






