duminică, 13 aprilie 2014

Câteva rânduri, nimic interesant

Ziua ce tocmai s-a încheiat a avut un aer ciudat. Începând de dimineață, cu norii aceia spectaculoși și ținându-mă în suspans în orele ce au urmat, așteptând ca ploaia să cadă și să mă țină în casă. N-a plouat și nici în casă n-am stat întreaga zi. Am ieșit la amiază, dar am ieșit și seara și, în plus, am reușit să fac și pe bucătăreasa și să termin romanul pe care îl citeam. După săptămâna Altfel, în care activitățile de la grădiniță au fost unele speciale, deși ploaia le-a cam încurcat planurile, urmează vacanța pe care n-am idee cum o voi umple. Având în vedere că nu eu sunt cea care are vacanță, treburile mele nu-și permit să intre în vacanță. Am în plan ceva activități de lucru manual, inspirată și de cele de la grădi, care, de altfel, mă tentează și pe mine, nu doar pe cea mică.



În plus, vom intra în Săptămâna Mare. Treburi ar fi și prin casă destule, în strânsă legătură cu sărbătorile pascale, dar mi-ar place să merg la denii, măcar într-una din seri. Nu cred că îmi încerc talentul la cozonaci, dar ouă roșii voi face cu siguranță. Nu doar roșii, ci în tot felul de culori. Aș mânca niște pască cu ciocolată, cum făcea bunica, dar și una cu smântână, delicioasă, vă garantez.

Ei, s-a făcut târziu, sper să revin mâine. Altfel, eu scriu, scriu zilnic, dar nu pe blog, ci în caiet. Între timp, au devenit caiete. Însemnări, gânduri, începuturi de povești. Ceva îmi scapă sau mă împiedică să ajung la forme consistente. Mai am de lucru, e clar. Și de învățat, cu siguranță.


4 comentarii:

  1. Te pup Andreea si Sarbatori Pascale fericite,iti doresc tie si familiei tale!
    Eu o sa fiu plecata din tara pentru o perioada nedeterminata de timp,dar daca ai ceva de comunicat,netul asta ne va salva intotdeauna.
    Iti doresc sa ai mai multa rabdare cu tine atunci cind scrii,pentru ca ti-am spus ca ai talent si nu te panica daca nu scrii o perioada...abia atunci ti se aseaza in minte gindurile si le vei pune pe hartie fara sa te gindesti prea mult....multa bafta si imaginatie! Alma

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc asemenea, vă doresc să vă bucurați de timpul petrecut departe de casă. SUnt sigură că vă veți simți bine și vă veți întoarce cu forțe proaspete.

      Cât despre încercările mele de a scrie, nu pot spune dacă am sau nu talent, însă dorința și nevoia de a face asta le am cu siguranță. Dacă va veni momentul și circumstanțele potrivite, se va concretiza ceva, dacă nu, probabil va trece totul ca un val. Nu știu. Vom vedea.

      Grație internetului, granițele dispar. Măcar aici, în lumea aceasta virtuală.

      Ștergere
  2. eu cred ca scrisul te ajuta foarte mult, iti pune ordine in idei si iti da chiar si un fel de organizare. daca ai rabdare, ganurile si emotiile tale vor lua exact forma pe care o doresti. cum stai cu goblenul? eu candva faceam dar acum chiar nu mai am timp. imi place sa-ti urmaresc goblenul, e ca si cum munca ta devine putin si a mea. stiu ca n-are nici un sens dar e ca si cum ar fi putin si contributia mea. (stiu ca nu este, nu-s nebuna). bucura-te de vacanta celei mici si spor in tot ceea ce faceti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, mă ajută foarte mult scrisul, chiar dacă nu scriu ceva important, ci doar gânduri de-ale mele, banalități ca să le etichetez mai corect. Cu goblenul am mai progresat, după cum am arătat în postarea de astăzi. Deși voiam să postez săptămânal, mi-am zis apoi că poate deveni plictisitor pentru cei care citesc blogul, mai ales dacă progresele nu sunt prea însemnate. Mă bucur să aflu că îți place să-mi urmărești această activitate. Poate, cine știe, într-o zi vei găsi timp din nou, o dată ce ai prins la un momentdat acest microb. Eu m-am apucat acum după o lungă pauză, vreo 6 ani, dacă nu pun la socoteală cele două-trei rânduri lucrate cândva în acest interval și apoi abandonate.

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...