miercuri, 23 martie 2011

Din seria "Povesti din hypermarket"



            O banala iesire la cumparaturi, intr-un hypermarket, oricare ar fi ala, iti poate dezvalui cat de minunati sunt oamenii din jurul nostru. Poti sa iti faci rost de ceva nervi sau poti doar sa te amuzi sau mai bine sa te minunezi. Cei mai cei in seara asta mi s-au parut aia veniti in grup la cumparaturi. Specia- romani tiganizati sau tigani romanizati-ceva pe acolo. Aia de se imbraca in trening indiferent de situatie, care la 40 de ani se imbraca in haine adecvate celor de 20, cu niste neveste asortate, mahalagioaice adevarate, impopotonate cu cercei si lanturi cat mai groase de aur care se potrivesc perfect cu pantalonii de trening si fundurile cat jumatate de vagon. Nu am nimic impotriva hainelor sport si nici nu am fundul mult mai mic decat al lor, dar imaginea acestor exemplare e dezgustatoare si denota o viata dezorganizata, intre lege si faradelege. Ca sa nu deraiez prea mult, erau vreo 5 indivizi cu 3 carucioare. Unul din barbati, cu o basca de smecher, tinea un copil mic in brate. Ocupasera tot perimetrul de la raionul cu scutece, era imposibil sa te strecori pe langa ei, iar ei erau mult prea prinsi in febra cumparaturilor pentru a sesiza ca incurca circulatia. Sau poate nici nu le pasa. Aveau deja intr-unul din carucioare o cutie mare cu scutece. Una din femei, probabil sotia celui cu copilul tinea in brate o cutie identica celei din carucior si studia marimea sau numarul de bucati. Bineinteles, nu lipsea comunicarea...doar nu va inchipuiati ca se pot face cumparaturi fara sa strigi in gura mare „Aia cat e?” „ Un milion jumate?” „ Si cate are?” (n-am mai retinut acum si numarul ce a venit ca raspuns)... Totusi e uimitor ca isi faceau calcule sa vada cat de avantajoasa e oferta. Intrucat aveam de cumparat si noi ceva din zona unde isi desfasurau ei activitatea, am indraznit sa ii deranjam cerandu-le sa ne faca loc sa trecem. Surprinzator a fost ca nu s-au ofuscat, asa cum ma asteptam...Dupa vreo cateva minute dam din nou de ei, la cosmetice... alegeau, in grup, o vopsea de par...tot asa, blocand trecerea, tot cu volumul ceva mai ridicat...din fericire, nu aveam nimic de luat din acel loc si i-am ocolit. Dar ma intrebam si eu daca sunt necesare atat de multe pareri cand cumperi ceva, incat sa fie nevoie sa stea 5 in fata unui raft pentru alegerea unui produs.
             Ceva mai incolo, inspre iesire, am avut senzatia ca s-a mutat trotuarul in incinta complexului comercial...nu, nu erau fufe din alea de fac trotuarul...in schimb erau doi din aia care bat in gard, adica bodyguarzi ai unuia din magazinele de acolo, insotiti de inca doi prieteni cu fete de pietari speculanti, si ce faceau...acostau domnisoarele care treceau, le fluierau, incat am avut senzatia ca ma aflu in fata blocului unde baietii de baieti beau bere si mananca seminte si intre doua crantanituri si doua gaturi de bere, fac misto de fetele care trec. Acum ma intreb si eu ce o fi scriind in fisa postului la baietii astia, ce ar fi trebuit sa asigure securitatea magazinului. Ca prietenii lor inteleg ca nu erau in timpul serviciului, daca or fi avut unul. Ce-i drept, bodyguarzii numai a bodyguarzi nu aratau...s-ar fi asortat perfect pe o pasune pazind niscaiva mioare, dar  nah, daca oamenii si-au dorit "servici" la Bucuresti...Serile trecute il perchezitionau pe unul fiindca bipuise sistemul lor anti-furt...il pusesera sa se dezbrace de geaca, ii ridicasera bluza de i se vedea omului pielea...ma asteptam sa ii dea jos si blugii, dar nu au facut-o...i-au verificat eticheta de la ceafa, i-au ridicat pantalonii deasupra pantofilor, doar-doar o descoperi ceva. Omul n-avea nimic, sistemul o luase putin razna. Acuma stau si eu si ma gandesc, cat de tampit ar trebui sa fii sa furi dintr-un astfel de magazin, stiind ca teoretic chestiile alea or sa bipuie. Mai ales de cand s-au descoperit dispozitive ce le dezactiveaza...
Spor la cumparaturi!

9 comentarii:

  1. Sunt groaznici românii aştia ţiganizaţi. Sunt chiar mai nesuferiţi decât ţiganii înşişi. O să scriu şi eu ceva despre ei, promit :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Astept sa-ti vad articolul pe tema asta. Te-am adaugat si eu in blogroll...te-am descoperit recent si citind mai multe articole am constatat ca imi place cum scrii asa ca...la cat mai multe articole interesante!

    RăspundețiȘtergere
  3. Merg la hipermarket des ,fireste ca am intalnit fel de fel de situatii. Ce m-a "deranjat", e acel grup de mici afaceristi(pe care trebuie sa-i ocolesc) care isi umplu carucioarele cu diverse produse de promotie ,le pun in portbagaj si le comercializeaza in buticul de la colt.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc mult! ma straduiesc sa scriu cat mai bine, iar fiindca primesc un compliment de la cineva mult mai important in blogosfera decat mine, ma bucur foarte mult! In ce priveste articolul cu pricina, mai pe seara, promit!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu e nicio graba...cand ai chef si inspiratie...cand iti fixezi un deadline, nu mai ai aceeasi placere la scris.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Florentin: P-astia eu n-am apucat sa-i vad inca vanzand la colt, dar am presupus ca fac asta dat fiind cantitatile impresionante de marfa identica din carucioare. Stiam ca astfel de aprovizionari se fac la selgros, la metro.. Nu stau eu sa ma uit in carucioarele oamenilor, dar unele chestii nu poti sa nu le vezi. :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Pai n-am fixat niciun deadline, dar acuma n-am nici chef, nici timp :P

    RăspundețiȘtergere
  8. Mie imi place sa dau peste vacile, pardon damele care stau si se uita la un produs in mijlocul drumului, imi place sa ma uit la vacile, au pardon iar, damele care isi prind picioarele in scarile rulante sau usa rotativa, imi place sa fac misto de boii, pardon, paznicii aia atotstiutori cand ma intreaba ce am in rucsac le raspund frumos: "Droguri"!

    Eu ma distrez! :)))

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...