luni, 19 decembrie 2011

Azi am stat la coada


De mult n-am mai prins asa coada la posta, dar a trebuit sa indur, ca sunt aproape de scadenta si viramentul se face al naibii de greu. Am mers fara carucior, drept pentru care mogaldeata mea a umblat pe-acolo cum a vrut, cand razand, cand tipand, dar galagia pe care o facea nu a fost suficienta pentru ca tanti de la ghiseu sa ne pofteasca in fata si nici pentru ca alti oameni ce erau inaintea noastra sa ne cedeze randul, desi nu erau batrani. Dar ma rog, am stat frumos la coada, n-am cerut voie sa trecem in fata, nici atunci cand asta mica se enervase pentru ca un nene de la coada voia sa se joace cu ea si ea nu-l placea. Si desi se vedea clar ca nu-i face placere copilului, ci din contra, tipa, ala tot continua sa o zgandareasca.

M-a enervat insa o tanti in varsta care, desi a venit la ceva timp dupa noi, timp in care in spatele meu a fost un singur nene, apoi a mai venit cineva, s-a asezat langa coada si a inaintat treptat pana mai sa ajunga in fata mea. I-am aruncat niste sageti si m-am abtinut sa nu ma iau de ea ca-i depasise ca o nesimtita pe cei din spatele meu. Pana la urma a intrat in rand in spatele meu, in fata celui care pret de cateva minute fusese ultimul la coada. Ofta cand vedea ca nu mai termina cu mine, introducerea datelor dura mai mult in cazul ratelor mele decat la altii care aveau de platit facturi de lumina, de exemplu. Ca in cele din urma sa descopar si motivul nerabdarii. In timp ce asteptam sa termine tanti de la ghiseu cu formularul meu, asta de la coada se apuca sa-i arate fii-mei catelul ei legat de gard in fata usii, pe care saracul il uda ploaia. Mai sa fie, de ce se grabea ea. Adica eu, cu un copil care la rastimpuri tipa, n-am indraznit sa cer voie, nu sa ma bag ca o nesimtita in fata. Si ea, de dragul potaii, mai ca nu mi-a impins-o pe cea mica la plecare, sa fie ea in fata ghiseului, sa nu i se bage altul in fata. Dupa ce am iesit noi afara, iese si ea, lasand acolo hartiile, ca sa alunge un maidanez ce dadea tarcoale catelului ei si apoi s-a intors inapoi sa termine de rezolvat treaba.

3 comentarii:

  1. Esti nostalgica dupa vremea lui Ceasca, de-aia iti place sa stai la coada :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Loopoo: Nu prea am cum, ca eram prea mica pentru a sta la cozi. Insa vad ca imi iau revansa acum. Am bafta de niste cozi... pana si la casa pentru cosuri ajung sa stau mai mult ca la alea pt carucioare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu-mi vine sa cred! Eu ma enervez crunt in situatii de genul acesta, si din fericire pana acum n-am avut prea multe peripetii. Dar mi-au ajuns cele cateva vizite la posta romana, de care nu cunosc om sa nu se planga.
    Urasc cozile, si multimile mari de oameni ma nelinistesc. Poate se va putea - pe viitor- plati rata si de pe card (nu stiu daca acum e posibil, eu nu mi-am facut credit).

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...