joi, 8 decembrie 2011

Imagine, aparente


Nu-mi place sa fac chestii doar pentru a face impresie buna cuiva sau doar pentru a ma inscrie in cerintele unor conveniente, daca eu nu simt efectiv nevoia de lucrurile respective. Un exemplu foarte la indemana ar fi curatenia luna, pe care cei ce ma cunosc indeaproape stiu ca nu e genul meu si in plus o consider inutila sau in orice caz, nu o prioritate. Daca eu ma simt bine intr-un anumit grad de ordine/dezordine, mizerie/curatenie, de ce ar trebui sa fac eforturi doar pentru a crea o impresie cuiva, de regula mai indepartat? Bine, in cazul meu, se aplica si in cazul unor apropiati ce fac mare caz de asta si imi cauta nod in papura in modul in care stau lucrurile in casa. In cazurile in care trebuie sa fac impresie, evident, initiativa nu-mi apartine, dar sunt antrenata si eu in amploarea evenimentelor.

E un joc al aparentelor, practic fiecare din noi poarta masti de protocol. Ni le punem atunci cand relatiile din jur ies din sfera cadrului familial si familiar. Pentru ca vrem sa creem o anumita impresie sau nu ni se pare de cuviinta sa fim vazuti intr-un anumit fel sau sa se creada despre noi ca..., desi in realitate asa suntem. Si totusi ascundem realitatea. Si asta imi repugna. Nu-mi plac chestiile protocolare, nu-mi plac mesele unde importante sunt regulile de protocol, nu felul in care se simt protagonistii. Pentru mine, politetea nu inseamna un fals respect fortat de imprejurari, ci cred ca ea consta mai mult in bunul-simt, in reactile naturale de admiratie, neumbrite de o eticheta. Ea trebuie sa porneasca din suflet, nu din dorinta de a epata. Insa suntem departe de ceea ce spun eu acum, si ma gandesc ca mare parte a ceea ce vedem in jur e un fals, o aparenta.

Ma simt incorsetata cand trebuie sa joc acest rol al aparentelor, poate si diin cauza ca experienta mea in larga societate e destul de redusa, am trait mai mult intr-un cadru intim decat in itele lumii si poate de aceea nu ma adaptez si nu ma simt in regula in situatii ce implica aparentele unei imagini ca la carte.  Pana la urma si expresia asta ca la carte, e partial falsa, avand in vedere semnificatia ei, caci intr-o carte se pot gasi multe invataminte si idei total diferite de cele conventionale.

4 comentarii:

  1. Fuck the rules! Fiecare traieste si se poarta dupa cum se simte mai bine. Niciodata nu mi-a placut sa ma chinui sa fac impresie. Eu sunt acelasi pentru toti, si asta imi da o liniste si o relaxare extraordinara! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. În îndelungul dar necesarul proces de sălbăticire, am reuşit să mă scap de musafirii care-mi evaluează cît de curate mi-s ferestrele. Şi pot spune că nu-mi pare rău deloc :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Aoleu ! Iar ma simt vinovat ! Desi sunt deosebit de mandru sa pot anunta public ca, in sfarsit, mi-am schimbat cearceafurile si fetele de perna, (desi recunosc ca nu am infatat si patura-plapuma, ca deja obosisem in momentul ala, plus ca voiam sa citesc ceva interesant pe site-ul CNN, si mai voiam sa vad si un film, drept care de vreo saptamana dorm ff bine mersi si cu ea fara nici un cearceaf, desi stiu ca nu e prea bine), si chiar am si spalat si lenjeria de pat care se stransese in ultimele aproximativ 6 luni in coltul de dulap unde azvarl eu rufele murdare, sperand ca poate pot invata sa se dezinfecteze cumva singure daca le ofer aceasta oportunitate si am destula rabdare fata de cele mai mari, ca fata de alea mai mici am o oarecare indulgenta si le ajut eu sa se spele ceva mai des), si chiar am si spalat acum vreo saptamana si linoleumul de pe jos si am si maturat firimiturile alea mai mari de tip bucati de paine sau de pizza vechi care se acumulasera pe ici pe colo pe sub canapea si pe covor in ultimele 3 luni, TOTUSI inca NU m-am apucat sa imi fac ordine pe masuta unde am presa si facturile in diverse teancuri, si TREBUIE sa ma fortez sa o fac in acest week-end, sau macar, totusi, pana in Craciun, deoarece chiar in halul asta NU se mai poate !

    Eu sunt ff compulsiv din fire, si in general pe strada nu prea arunc chestii pe jos decat ff rar daca devin cumva ff iritat de atata curatenie si pace/relaxare aparenta in locurile pe unde mai umblu, dar vad ca nu am fost in stare sa extind in mod util aceasta caracteristica personala si catre mediul meu imediat inconjurator din apartamentul meu personal, (pe care si eu, la fel ca si altii de prin alte locuri din lume, sunt obligat sa il parasesc in curand, si inca si in toiul iernii in cazul meu) !

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai incearca sa traiesti doar cum iti place tie, si sa-ti apropii prieteni si persoane de aceeasi teapa cu tine. Dar numai sa nu devii introvertita, mai draga :)

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...