Poate ca risc sa devin plictisitoare,vorbindu-va din nou despre carti, dar imi asum acest risc.Stateam si ma intrebam de ce in adolescenta, cand timpul ar fi fost semnificativ mai generos cu mine, rareori puneam mana sa citesc o carte?Nici macar cele din bibliografia scolara nu le citeam.Aveam perioade cand citeam dar totusi parca asta se intampla dupa 18-19 ani(deci aveam un pic mai multa minte decat la 16, de exemplu). Totusi, in acea perioada internetul nu cunoscuse teribila ascensiune din zilele noastre...si totusi, cartile se aflau pe un plan secundar. Si cam la fel erau cei mai multi dintre adolescenti.
In ziua de azi, cand internetul a inundat toate planurile vietii noastre, cum mai pot fi determinati copiii, adolescentii sa isi indrepte interesul catre o carte? Nu contest importanta internetului si facilitatile sale, dimpotriva, ma bucur ca exista asa ceva. (Fara internet, tot ceea ce scriu eu aici ar fi ramas asternut undeva intr-un jurnal,uitat intr-un colt de biblioteca si probabil doar eu as fi cunoscut continutul).Cu toate acestea insa, nu ar trebui sa excludem cartile din viata noastra, considerandu-le ceva demodat, plictisitor etc.Si totusi, in randurile pustanilor, cam asta reprezinta o carte.Nu-si vor pierde ei din pretiosul timp de stat pe mess, pe facebook si in general, pe net, pentru a citi o carte .Dar oare mai tarziu vor gasi timp si pentru ele?Sau dorinta? Cartile iti hranesc sufletul, ti-l imbogatesc chiar si te ajuta sa te dezvolti ca individ.De pe acum imi fac probleme despre cum voi reusi sa-mi fac fetele sa iubeasca si ele cartile, cum sa le tin departe de tendinta de analfabetism a generatiilor mult mai tinere ca a mea...cea mare stie deja sa citeasca la 6 ani, dar prefera carti cu Hannah Montana in locul basmelor sau a "Povestilor nemuritoare" pe care eu si acum le citesc cu mare placere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu