De ce demolam cladirile vechi?

Ma incearca un profund sentiment de regret cand aud de demolarea unei case vechi, in special a celor construite inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Importanta lor istorica, arhitecturala, precum si cea de marturii ale trecutului sunt cateva din motivele pentru care consider ca prin demolarea lor suferim, ca natie, o mare pierdere.(Dar la cate pierderi suferim, cine mai are ochi si pentru ele?) Abia astazi am aflat de aici ca a fost demolat imobilul in care au locuit Mihai Eminescu si Veronica Micle.Si ma gandesc cum am trecut de atatea ori pe langa el, priviindu-l fara sa cunosc istoria sa. Chiar si asa, am incercat sentimentul de a privi dincolo de zidurile greu incercate de trecerea timpului, cautand povestile si aroma vietii din timpurile sale bune.

Interesul pentru conservarea acestor cladiri vechi este nul, sau in orice caz, nu vine din partea celor ce ar avea competenta in acest sens.Daca as fi stiut povestea acelui imobil, poate privirea mea ar fi fost si mai patrunzatoare, iar emotia incercata, mult mai puternica. 

Sunt sigura ca exista si alte cladiri cu povesti interesante pe langa care am trecut, dar nu e nimeni care sa poata da detalii despre ele.In acea zona- Buzesti-Grivitei -sunt, sau cel putin erau (ca de cand a dat frigul nu am mai ajuns prin acea zona) multe cladiri vechi, intr-o stare de degradare avansata, locuite in principal de tigani, care au contribuit si ei la degradarea caselor, deopotriva cu nepasarea autoritatilor.Bucurestiul ar fi fost mult mai frumos daca s-ar fi acordat atentia cuvenita acestor cladiri. Iar acum, prin demolarile ocazionate de construirea unui nou bulevard, capitala pierde inca o parte din istoria sa. Pacat!