luni, 28 februarie 2011

Cumpar timp


Vreau mai mult timp pentru mine, pentru a face ce imi place si ce consider eu util. Mi se pare o irosire de timp sa speli vase, sa gatesti, sa faci curat in casa. Adica le consider niste treburi prin care nu-ti imbogatesti prea mult creierasul, dar, din pacate sunt cam obligatorii daca nu esti plin de bani, incat sa iti permiti sa platesti pe altcineva sa faca toate astea. Bine, poti gandi in timp ce executi muncile astea in bucatarie, numai ca subiectele ce ti le-ar putea inspira o ceapa in timp ce o tai nu pot fi prea elevate.
Daca as putea, as citi cat e ziua (si noaptea) de lunga. Fie carti, fie articole pe net. De cate ori mi se intampla sa stau cu o serie de pagini deschise in Mozilla timp de cateva zile, pana apuc eu sa citesc tot ce as fi vrut... Si nu e timp. Dedic acestor activitati mult prea putin fata de cat as vrea eu, pentru ca datoriile de mama, sotie si gospodina ma tin departe. Si apoi, una e sa citesti pe apucate cate 5-10 minute, si alta e sa stai cu cartea in mana ore in sir pana o termini. Nu stiu la altii cum e, dar eu am nevoie de timp ca sa-mi tihneasca o anumita activitate, sa intru in atmosfera. Or eu, pana vine sotul ca sa mai stea el cu bebe, nici o tigara nu pot fuma in liniste.
Am un goblen ce ma asteapta in debara sa ma apuc de el. Candva, aveam timp sa cos. Acum nu mai am. Cand eram insarcinata mi-am luat materiale pentru a face bijuterii lucrate manual. Am reusit doar o bratara si un colier pe care i le-am daruit fetitei mele mari. De atunci, nici ca m-am mai apucat de ele. Pentru ambele activitati e nevoie de un timp indelungat la dispozitie, nu doar cateva minute, daca vrei sa iasa ceva din mainile tale.
Si uite-asa, multe raman pe lista cu chestii de facut, cine stie pentru cat timp. Si acum inca stau bine la capitolul timp, ce voi face atunci cand voi incepe serviciul (o spun ca si cum as avea unul la care sa ma intorc, dar nu, mai intai trebuie sa caut unul)? E lesne sa-mi dau seama ca voi fi intr-o goana continua, si micile mele placeri, pasiuni personale, vor ramane pe un plan mult mai indepartat. De aceea cred eu ca timpul e insuficient si viata mult prea scurta. Cand avem timp si pentru noi? Asa, printre picaturi. Grijile si responsabilitatile de zi cu zi ne impiedica sa traim si pentru noi.

3 comentarii:

  1. O da! Eu sunt nervoasa saptamanal din cauza lipsei de timp, ca nu am cand sa fac tot ce imi propun si mai ales tot ce imi face placere! Dar asta e! Si inca nu am un bebe, atunci cred ca o s-o iau razna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Andreea problema timpului cred ca e mondiala.Si eu ma aflu printre cei cu putin timp....

    RăspundețiȘtergere
  3. O sa creasca bebe mare si atunci vei avea un pic de timp in plus.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...