Sfârşit de vară...

Cat ar fi fost ea de greu suportabila vara asta, maine-poimaine ne vom plange iar de frig, caci deja e pe duca, am trecut de jumatatea lui august si in aer pluteste deja ceva cu iz nostalgic. A fost parca mai scurta vara, cel putin pentru mine. N-am apucat sa inteleg ceva din ea, desi am incercat sa profit cat mai mult de multele-i raze in plina figura. Dar acum... acum deja incep sa ma gandesc la iarna, la factura de caldura, la zile grele si al naibii de lungi. La asta contribuie si posomorarea din atmosfera ce m-a intampinat de dimineata. Nu tu soare, racoare, dar si ceva trist. Un sfarsit apropiat de vara.

Imi va fi dor de caldura, chiar si cand muream de cald stiam ca imi va fi. Acum, astept sa plecam la tara, dar parca n-am niciun chef. As avea chef de cateva ore de relaxare, singura-singurica, sau sigura cu sotiorul, fara copil, macar o ora, dar e imposibil. Sotul tocmai ma anunta ca revine canicula, dar eu nu ma mai insufletesc, deja m-au napadit nostalgiile de toamna. O carte, pe iarba, sub umbra unui arbore.... nicjo sansa. eu nu cunosc pauze mai lungi de o tigara.