Răcoare

S-a racorit binisor, iar eu, in plina canicula, nu m-am gandit sa pun haine pentru temperaturi mai mici de 30 de grade. Ei, nu-i bai, ma racoresc, ca tare am dus dorul unei vremi placute. De plouat, foarte putin a louat pe aici, iar la tara, unde e nevoie maxoima delovc .

Plecam peste putin tim acolo, sa culegem pere. Mmmmm.... un deliciu perele alea. Dar fantanile au secat pe acolo, desi nu e o zona secetoasa in mod normal. Acum insa, putine lucruri au ramas normale.


Ma gandesc totusi la  geamurile de la balcon uitate deschise acasa. Ce-o fi pe acolo, Dumnezezu stie, caci am vazut la stiri ca a plouat mult. Sa se mai racoreasca nitel betoanele. Vedem noi la intoarcere ce surprize ne asteapta.


Ieri am facut o scurta plimbare pe jos in oras, de la madina pana unde aveam nevoie sa iau ceva si mi s-a parut ciudat, desi nu erau schimbari majore in design, parca strada nu ma mai cunostea, parca nu o mai strabatusem de mii de ori in anii trecuti, iar oamenii pareau si ei altfel, pana si accentul mi se parea ca suna usor strident, eu dezobisnuindu-ma sa-l aud, iar al meu fiind deja ceva nici asa, nici asa.  Am mers si in parc, parcul in care candva petreceam muuult timp. Si el parea altfel parca, usor diferit.


Acum va las, ma pregatesc de micul dejun si de plecare.