luni, 20 august 2012

Vremuri tulburi

Traim vremuri tulburi. Deja am obosit sa privesc razboiul din plan politic. Ba chiar m-am scarbit, prea sunt ridicole personajele. Si mai constat ca ultimele carti citite, ba chiar si cea care se odihneste in prezent jos.langa pat au ca fundal unul din cele doua razboaie mobndiale. Cred ca din instinct am vrut sa imi imprim ideea ca poate fi mult mai rau, ca au fost vremuri mult mai crunte, ca sa mi se para mai putin grav ce se intampla acum. E drept ca acum razboaiele se poarta cu alte mijloace. Si, pana la urma, pot fi multe tipuri de razboaie. Nici cele interioare nu sunt de neglijat, caci ele macina o singura fiinta intr-un mod comparabil cu cele militare asupra unui stat.  Ei, probabil ca urmatoarea carte va fi una mai usoara, cevacare sa curga rapid prin fata ochilor si a mintii, ca prea mi-am indopat mintea cu razboaie. Ce-mi place e ca pe mine nu m-au pasionat deloc, scolarita fiind, subiectele acestea, ba chiar ma plictiseau si prea multe nu am retinut eu. Dar acum ma captiveaza teribil, citesc carti, ma uit la documentare. Istoria e foarte interesanta. Si ma intreb oare cum vor ramane consemnati in istorie anii pe care avem fericirea sa-i traim.
la

3 comentarii:

  1. Rudolph Aspirant20 august 2012 la 05:49

    In mod realist vor fi consemnati ca ani destui de linistiti punctati din pacate de niste tragedii destul de mari, dar mai mult la nivel de grupuri restranse de oameni, asa cam pe vremea triburilor comunei primitive, decat la nivel global, insa cu speranta de congregare si globalizare, insa efectuata inca in mod ineficient, totodata ca o era de migratii pur si simplu economice, tot cam asa cum era pe l avremea acelor vremuri pre-istorice, cand si activitatile de comunicare de grup erau mai mult pictografice decat textuale, cf istoric John Lukacs, care a remarcat intr-o carte numita Sfarsitul Unei Ere, publicata in 2002, ca am inceput sa tranzitionam catre o asemenea era marcata de comunicatii pictografice, si, adaug eu acum, si de tribalism congregativ nomadic in cautare de mancare, si de zone mai linistite de diversele spaime ale intalnirilor cu cine stie ce pericole total neasteptate...ceea ce pe de o parte este poate rau, pt ca nu ofera relaxare confortabila de stabilitate si continuitate, ca in diversele ere de aur ale omenirii, dar pe de alta este si bine, pt ca ofera flexibilitate, si dinamism insotit de o speranta de mai bine pt majoritatea...per total vremuri OK asa in medie pt mai toti, plus insotite in mod cat se poate de real de sanatate destul de buna si speranta de viata crescuta la nivel de statistici...(desigur, la nivel asa individual sau de grup mai vulnerabil, nu sta niciodata asa de roz, dar vorbeam la nivel de medii si de trenduri).

    Adica, per total, mie personal aceste timpuri nu mi se par prea rele, relativ la alte vremuri ale altor generatii, chiar de loc...insa in fragmentare tribala nomada din asta poate exista un element de nesiguranta pt cei specific mai vulnerabili + destul primitivism mai "necivilizat"...in general asa conditii nu prea super de cuib de lux ideal pt persoanele de sex feminin am impresia, desi stiu ca ma intind generalizand aiurea efectiv MULT mai mult decat imi e plapuma mea personala...dar sa stii ca NU ma gandeam la tine ca esti, coincidental, in cautare de o casa ideala si tu, ma gandeam mai mult la chestiile de interes pt mine in legatura cu faptul ca eu abia recent am aflat ca majoritatea populatiei din Norvegia efectiv NU are experienta primului razboi mondial, care a fost o experienta atat de marcant semnificativa pt atatia oameni din Europa, atat in plan personal cat si profesional.

    RăspundețiȘtergere
  2. întuneric20 august 2012 la 15:00

    Cartile care au ca decor al doilea razboi mondial sunt minunate!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim22 august 2012 la 10:17

    De ieri s-au mai limpezit un pic, dragă Andreea :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...