Înapoi, acasă

Ne-am reintors acasa, aseara, dupa un drum cu mici probleme si multe griji in mintea mea prapastioasa legate de ceea ce am putea gasi. Eu sunt omul scenariilor  pesimiste si tare am stat cu grija. Si cred ca cel mai mjult ma temeam pentru cartile mele, ce ar fi putut pati o gramada de chestii. Dar din fericire nu au patit nimic. Si am revenit sanatosi si ceva mai odinhiti. Eu cel putin am tras niste somnuri inytarziate, de pe la 4 la 7 seara, de nu prea am inteles mare lucru din programul de seara. Cum am picat, am si fugit in Kiseleff, de parca nu mai fusesem de cine stie cand. Ei, mai mult pentru a face miscare, ca prea amortisem atatea ore in masina.


Am despachetat o buna parte, dar asta a insemnatdezastru, de l-am speriat pe saracul frate-miu, cand a venit sa ia ceva de la mine. Intre timp, am mai pus la punct cate ceva, in special in bucatarie, caci in rest nu pot face galagie. Am renuntat la somnul de amiaza, e prea tarziu sa mai dorm, asa ca astept trezirea celei mici pentru a aranja si restul si a pleca prin oras. Era asa placut la pranz, incat  acum ard de dorul unei plimbarici. Asa-s de zapacita, ca eram convinsa ca este miercuri, am mers la ziare si am intrebat de carte, dar nici tanti de acolo nu si-a dat seama ca e ceva in neregula, sa ma intrebe ce carte sau sa ma anunte ca e marti. Ceasuri rele sper sa nu fie, pana acum au fost  destul de bune. Daca nu pun la socoteala noaptea, cand cea mica m-a trezit plina de sange la nas. Am tras concluzia ca s-a zgariat, ca sa nu o iau pe panta ingrijorarilor prea mari.  Dar la momentul acela m-am speriat si tare mi-a fost mila de ea, mititica. De cand ne-am intors e tare ascultatoare si intelegatoare, sa n-o recunosc. Acolo isi cam dadea in petec.

In rest, incerc sa fiu optimista, sa imi pastrez buna dispozitie. Numai bine va doresc!