Hăinuțe noi

Sper că vă place schimbarea pe care am făcut-o. N-am premeditat-o, doar mi s-a năzărit și am găsit și ceva vreme ca să pun totul la punct, altfel probabil că aș fi uitat ideea ce-mi venise. Hăinuțele nu sunt neapărat de primăvară, nici nu m-am gândit conștient la asta, ci probabil subconștientul a lucrat, căci am simțit nevoia unei schimbări, a unei înnoiri. Așa cum parcă mi-ar face cu ochiul și o colorare a părului, un obicei primăvăratic din tinerețe, uitat de vreo 5 ani. Numai că mi-am propus să nu mă mai vopsesc până ce voi avea cu adevărat nevoie de asta, adică atunci când mi-or apărea firele albe.



De altfel, nici blogul nu prea e colorat acum și mie mi se pare mai odihnitor. Mi s-a făcut dor de culori în natură. Pe blog, însă, simt nevoia de mai multă simplitate. Cel puțin acum. Nu m-am îndurat să-mi scurtez blogroll-urile, nici să renunț la feluritele widget-uri. O rearanjare, însă, mi s-a părut de bun augur. Tot așa mi-a venit chef să fac și prin casă și aș face eu multe, dar sunt legată de mâini și de picioare momentan. N-aveți idee câte idei de amenajare interioară am, chiar și cu obiecte de mobilier modeste, însă trebuie să mai aștepte.

Deocamdată, ne pregătim de mărțișoare, așteptăm venirea primăverii și, o dată cu ea, bucuria și pacea sufletului. Cât de îndepărtate par zilele acelea în care viața era atât de simplă, șezând pe o bancă sau pe iarbă, citind, visând. Poate că primăvara înseamnă și o înnoire a vieții. Mi-aș dori să fie așa. Din când în când, e necesar să facem o curățenie generală, să aruncăm la gunoi lucrurile care ne obosesc, care ne dăunează, care ne încurcă. Să păstrăm doar ceea ce e bun, ceea ce ne face bine, ceea ce ne aduce un folos sufletesc. Restul- nu contează atât de mult.