joi, 9 iunie 2011

Concurs-saptamana 1....In sfarsit, primul concurent

Loopoosor sparge gheata, trimitandu-mi primul articol pentru concurs. Asa ca n-o sa-l las prea mult sa astepte si aman postarea ce ma pregateam sa o public, pentru a va supune atentiei indignarea lui, in stilul sau bine cunoscut...

                                                          IndigNATION

Mă ştie lumea. Nu mi-am dat seama pe de-a-ntregul, dar îmi cam place să critic. Nu ştiu dacă e bine, sau dacă o fac constructiv întotdeauna. Dar din păcate, am ce. Indignarea e la cote maxime.
Pentru că altceva aşteptam după ce Cortina comunismului a căzut. Ok, aşteptam să avem mai multă libertate a cuvântului, şi am avut-o, ne doream să ieşim “afară”, şi s-a întâmplat. Dar mult mai multe lucruri trebuiau să se întâmple, şi nu s-au întâmplat, iar în schimb s-au petrecut altele. Negative.
Cum să nu fiu indignat şi consternat? Ţara noastră a fost lăsată de Creator cu atâtea bogăţii, încât doar trebuia să întindem mâna şi să le luăm. Am întins mâna, dar nu pentru a lua şi folosi ce e al nostru, ci pentru a cerşi. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă, zice vorba veche românească. Şi cât de adevărată e! Ne e greu să facem mobilă, un produs finit, mai bine vindem la pachet pădurea ca să obţinem banii cât mai repede, iar după aceea cumpărăm mobilă la supra-preţ de la italieni ori nemţi. Nu ne putem exploata resursele de hidrocarburi ale subsolului, trebuie să vină austriecii să ni le exploateze şi să le valorifice.
Educaţia copiilor, atâta câtă era pe vremea Împuşcatului, se destramă şi ea. Cu bună ştiinţă, şi cu ajutorul direct chiar al celor care ar fi trebuit să dea învăţământului nostru o altă faţă, şi chiar i-au dat-o, dar una mult mai ştearsă. Generaţia messenger se impune în faţa rigorilor fireşti ale limbii române, nu mai vorbesc de englezismele introduse cu japca şi fără a fi de vreun folos vocabularului limbii române.
Sunt indignat, deci, de tot ce s-a întâmplat urât după ’89, pentru că acum îmi dau seama că lucrurile ar fi trebuit să decurgă altfel. Democraţia prost înţeleasă nu a devenit în niciun caz puterea din mâna poporului, aşa cum înseamnă acest cuvânt din punct de vedere etimologic. DIntr-un stat unde o mână de nomenclaturişti din aparatul de stat controlau tot ce mişcă, am devenit o ţară a contrastelor, unde poţi întâlni într-o antiteză evidentă oameni ce scurmă prin gunoaie, iar doi paşi mai încolo indivizi cu super-maşini, evident cumpărate cu bani “cinstiţi”. Dobândirea libertăţii cuvântului şi a dreptului la libera exprimare, e prea puţin faţă de zecile de lucruri pe dos ce s-au întâmplat pe la noi după loviluţie. Indignarea mea de aici pleacă, din constatarea că o ţară cu potenţial uriaş îşi bate joc de ea însăşi, iar oamenii ce puteau deveni cetăţenii de drept ai unei ţări de cel puţin clasă medie în Europa, stau şi se uită cum ţara lor o ia din ce în ce mai rapid la vale şi începe din ce în ce mai mult să nu mai fie a lor.

Nu uitati ca astept si articolele voastre...doar nu vreti sa-l lasati pe Loopoo sa concureze de unul singur. :)))

4 comentarii:

Rămas-bun, iulie

Sunt îndrăgostită de vară, mai ales de luna iulie, cea în care m-am născut și care s-a strecurat și în numele meu. Parcă aș suporta tot r...