vineri, 17 iunie 2011

Perfectiunea lui Loopoo

Al doilea participant al acestei saptamani nu s-a lasat prea mult asteptat, dupa cum a promis….asadar, va invit sa cititi viziunea lui Loopoo despre perfectiune

Aş începe prin a spune că doar Dumnezeu e perfect. Cu fraza asta s-ar putea încheia deja articolul. Dar, chiar dacă noi, oamenii, nu putem ajunge la perfecţiunea Creatorului, tot putem tinde către ea. Sunt unii oameni care fac totul doar aşa, ca să nu zică lumea că n-au făcut. Alţii, dimpotrivă, stăruiesc asupra a ceea ce au de făcut, indiferent dacă e vorba de o gospodină ce pune suflet atunci când găteşte sau de un fizician ce a descoperit o lege ce le dă peste cap pe cele ştiute. Cei mai mulţi dintre ei sunt acei mulţi şi neştiuţi, dar care poartă lumea pe umerii lor. Cei mai mulţi din cei ce trudesc pentru atingerea perfecţiunii sunt, aşadar, iluştri necunoscuţi.
Nu există om perfect. Suntem supuşi greşelii, căci ştim cu toţii că "cine nu munceşte, nu greşeşte". Dar orice om, chiar dacă nu poate atinge perfecţiunea divină, este perfectibil. Adică, cu voinţă şi perseverenţă poate ajunge echivalentul unui diamante şlefuit, spre deosebire de cel brut, care era înainte. Oamenii ce tind să fie perfecţi îşi impun standard ridicate şi pentru că aşa speră că vor putea realizeze lucruri, fapte, emite idei cât mai aproape de perfect.
Condiţia omului, că vrea sau nu, ori că-şi dă seama ori ba e aceea de a urca pe scara ierarhică. Îndeobşte pe cea spirituală. Iar dacă nu toţi vor fi vrând sau vor fi putând să-şi îmbunătăţească condiţia umană, tinzând către Perfect, cei ce vor reuşi totuşi asta vor ridica pragul de perfecţiune al întregii omeniri.

6 comentarii:

  1. Da. Tot am scapat o greseala la corectat. Asta apropos de perfectiune :))))))))

    RăspundețiȘtergere
  2. N-o vad, trebuie sa ma uit mai bine. :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Perfectiunea!...
    De la zero la +infinit exista "n" trepte ale perfectiunii. Nimeni nu va ajunge vreodata la infinit, caci pana si cuvantul infinit este prea perfect de greu de deslusit. Si totusi, mai mult este mai bine decat mai putin, sau deloc. Fara a incerca sa fiu mai bun, zi dupa zi, as regresa, caci in lungul drum al perfectionarii nu exista stagnare: doar evolutie sau regres. Si daca totusi perfectionarea mea este nociva, daca ajungand geniu in fizica atomica distrug planeta, la ce bun?
    Perfectiunea in scopuri pozitive, nobile este cea de care avem nevoie, dar infinitul este prea departe.... caci intre inteligenta si inteleciune e o prapastie adanca....

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pt corectura, Andreea!
    @Florin: mersi!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...