De Craciun, la Bacau

Sunt plina de emotie, plecam la drum si nu e floare la ureche nici vara, daramite acum, iarna, cand nu se stie ce probleme ne pot face fenomenele meteorologice. Insa nu doar asta e motivul emotiilor mele, ci aceste sarbatori, Craciunul si tot ce inseamna el. Stiu ca Mosul e sarac si n-o sa-mi aduca nimic, insa eu cred in ceva mai presus de Mos Craciun capabil sa-mi implineasca dorintele,  daca merit asta. Poate n-am fost suficient de buna, nu-mi plac bilanturile si voi incerca sa nu fac vreunul (poate doar cel al cartilor, dar ma mai gandesc).

Vom lipsi cateva zile, nu stiu cu precizie cate, dar Revelionul il vom petrece acasa, in Bucuresti, deci pauza de blog nu va fi lunga. Voi programa cate ceva, nu multe ca n-am avut timp sa astern tot ce mi-a trecut prin cap. Imi va lipsi blogul, dar oricum, in perioada sarbatorilor, lumea e prinsa in altele si are mai putin timp de navigat pe internet, dar cred ca vor fi destui cei ce nu vor reusi sa stea prea mult departe de taste. Daca as sta acasa, probabil ca as ciupi macar putin din timp pentru a fi in conexiune cu blogosfera. Dar asa, nu-mi va ramane decat sa proiectez mental viitoare articole. Si cred ca imaginatia nu va lipsi. 

Va fi primul Craciun in formatie completa petrecut la ai mei. Sunt foarte emotionata si nu ma sfiesc sa o tot spun. Sper sa ma intorc cu multe impresii frumoase. V-am pupat!