vineri, 9 decembrie 2011

Sa-ncerc sa scriu


Vantul de ieri a facut ravagii in copacul din fata geamului. O buna parte din uscaturile ce candva au fost frunze s-au dus. Ciudat, dar n-am chef nici de plimbare, desi ar cam trebui sa merg prin unele locuri. Am baut o cafea cam nasoala, probabil fiind desfacuta de prea mult timp si-a pierdut aroma. Apropo de cafea, mi-am amintit cum faceam masaj cu zat de cafea ca remediu impotriva celulitei. Habar n-am daca avea sau nu efect. Cert e ca abia astept sa cumpar ness, sa ma simt in forma, ca asa e ca si cum n-as fi baut cafea.

Si am asa o stare depresiva din care nu reusesc sa ies... S-a dus naibii bucuria sarbatorilor, nu-mi mai tihneste nimic. Nici sa visez imposibilul nu pot. Daca as avea incredere in norocul personal, m-as apuca sa particip la concursuri, poate-poate voi castiga ceea ce imi doresc. Mircea spunea ca tine de dorinta, in sensul ca probabil nu-mi doresc suficient de mult, de aceea nu a venit momentul. Insa dorinta e foarte puternica, as interpreta spusele sale mai degraba in ideea de a folosi absolut toate resursele in scopul indeplinirii dorintei si, intr-adevar, asta nu am facut inca. Desi sunt sceptica, pentru ca traim in Romania si salariile sunt asa cum sunt, slabe sanse sa-mi implinesc visul oricate eforturi as depune. Poate daca faceam si eu politehnica, precum frate-miu, aveam ceva sanse, dar asa... viitorul nu suna bine. Nu-mi ramane decat sa sper intr-un miracol. Ceea ce pentru mine, care nu am castigat la loz in  plic decat maxim valoarea lozului, e echivalent cu imposibilul. Sunt obosita psihic. Am citit mult ultimele doua zile, ca sa nu ma mai gandesc. Dar nu am putut citi non-stop. Si de ganduri nu te poti ascunde.

Mai trebuie sa suport si lipsa apei calde si a caldurii, de miercuri au oprit astia ambele, fac niste lucrari, naiba stie. Au dat drumul ieri in timpul zilei, apoi de-aseara s-a oprit si am ramas cu multe vase de spalat. Nici pe maini nu te poti spala cu apa aia rece, am incalzit niste apa la aragaz. Iti paralizeaza mainile in ea, cat poate fi de rece.

M-am gandit la o mica sesiune de shopping la anticariat, dar nu, nu ma incanta nici asta, n-am chef nici de asta. Si altadata era remediul meu cand aveam nevoie de bunadispozitie. Dar... mergem inainte.
Sa aveti un week-end placut! Habar n-am daca sunt maine la butoane sau nu.

4 comentarii:

  1. M-am gandit mult la ce sa spun fara sa te influentez in alegerile tale. Insa n-am reusit, asa ca voi spune ce cred.
    Ei cred ca voi inca nu sunteti hotarati unde sa locuiti. Probabil ca serviciul e in Bucuresti, dar inima voastra e in alta parte. In momentul in care amandoi veti dori acelasi lucru, atunci dorinta are putere. Dar voi n-ati facut inca o alegere intre ratiune (serviciul) si inima. Acestea se contrazic putin si isi anihileaza efectul unul altuia.
    Bineinteles ca se poate sa n-am dreptate, eu am facut doar o presupunere bazata pe comparatia cu mine si situatia mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Mircea Vladut: Din pacate, nu e vorba de dorinta sau de determinare, astea exista. Ce nu exista sunt banii. Si astia dau peste cap orice reguli si dorinte. Nu e suficient sa-ti doresti din tot sufletul. Apar piedici de alta natura. In cazul nostru, de natura financiara. Si se pare ca va fi tot mai greu, daca nici acum nu ne permitem credit pentru casa. Eu nu sunt prototipul femeii de cariera ca sa sper ca voi avea intr-o zi un salariu suficient de mare pentru a obtine un credit. Iar de pus bani deoparte, iti trebuie vreo cateva vieti la salariile de om simplu. Numai ca nu reusesti sa pui deoparte cand nu ajung banii de la o luna la alta pentru cheltuielile curente. Mai ales cand din putinul ala trebuie sa platesti o chirie deloc mica, fiindca particularii nu cer cat cere statul pentru inchirierea unei locuinte. Iar imi amintesc de chiriasii de lux la stat, care platesc pentru niste imobile impresionante poate putin mai mult decat dam noi pe o umila cutie de chibrituri. Deci de data sata te contrazic. Dorinta e foarte puternica, lipsa banilor e problema.

    RăspundețiȘtergere
  3. Orice dorinta este o rugaciune catre Dumnezeu neformulata in cuvinte (deci cu atat mai puternica). De ce-i pui tu conditii lui Dumnezeu referitor la modul in care-ti va indeplini dorinta? Simplul fapt ca te gandesti ca nu ai bani e o conditie pusa Lui, adica Il conditionezi sa-ti faca rost de bani mai intai. Mai rau de atat, Ii spui ca nu se poate!
    De ce nu-L lasi sa-Si faca treaba asa cum stie El mai bine? Stii tu mai bine ca El?
    E o sugestie, deci te rog sa nu te superi. :)

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...