luni, 5 decembrie 2011

Life before hypermarket


Va mai amintiti cum era viata inainte de aparitia hypermarketurilor? Recunosc ca am facut oarece efort sa-mi reamintesc si inca nu pot spune ca m-am transpus in vremea de atunci. Doar franturi am mai gasit prin memorie, dar insuficiente sa ma simt ca si cum nu ar exista asa ceva. Astfel mi-am amintit de sucurile cumparate de la non-stop-ul din piata, de tarabele unde se gaseau deopotriva sapunuri, ciocolata, ulei, tigari, lame de ras, detergent, tampoane si... bomboane, de cozile la mezeluri sau la carne de la Intermeridian in preajma sarbatorilor, de tarabele cu fructe, cu legume, cu zarzavaturi, cu miez de nuca sau cu oua. Acum piata o vad foarte rar, preturile sunt  mari si tarabele cu de toate nu prea mai sunt. Se gasesc haine, incaltaminte pentru cei ce n-au nasul suficient de lung sa si le cumpere din mall.

Inainte ma trimitea bunica sa cumpar cacao vrac (sau varsat, ca suna mai bine), pliculete de zahar vanilat, esente, pulpe, drojdie de la Intermeridian sau din piata. Intermeridianul este un magazin in centrul Bacaului unde produsele erau mai ieftine si cozile pe masura. Nu stiu acum cum or mai fi, ca n-am mai fost de-un car de vreme.

Mi-am mai dat seama ca o serie de obiecte nici nu le foloseam inainte, le-am descoperit o data cu ispita numita hypermarket. Lucruri mai mult sau mai putin utile, fara de care se pare ca puteam trai bine mersi, dar care acum ni se par indispensabile. Nu stiam inainte ca hartia igienica poate fi cu un numar diferit de straturi, nu descoperisem nici servetele de bucatarie la rola, nu pierdeam ceasuri intregi la cumparaturi citind etichetele, dar nici nu era teama asta de E-uri si alte porcarii. Si, fie vorba intre noi, nu cumparam prea mult pe langa ce era necesar, cum se intampla acum. Ca deh, in piata nu erau detergenti in oferta sa cumperi o data pentru un an intreg... ca e oferta, dom' le!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...