Am senzatia ca oamenii s-au indepartat prea mult de sensibilitate, o pun intr-un plan secundar. Sunt angrenati intr-o continua lupta, fie pentru supravietuire, fie pentru putere. Si intr-o astfel de lupta, nu prea e loc pentru slabiciuni, pentru sensibilitati. Altfel spus, nu prea ne ingrijim de suflet. Ne luptam pentru beneficii materiale si numai avem timp de cele spirituale, epuizandu-ne resursele in alte scopuri. Viata e de asa natura ca nu ne lasa timp sa respiram si sufleteste, nevoile materiale ne imping in lupta pentru supravietuire. Cat despre lupta pentru putere, ea e ca un viciu al unora ce deja sunt la un nivel material ce le-ar permite un trai linistit, dar nu se multumesc cu atat. Observati ca am spus lupta pentru putere, cand as fi putut spune si lupta pentru bani, dar le consider echivalente sau mai bine spus, complementare.
Toata aceasta lupta pentru bani, fie ca e pentru castigarea mijloacelor necesare existentei, fie pentru o imbogatire continua, abrutizeaza sufletul uman, reducandu-i calitatile. Stiu, nu prea poti scrie poezii cand esti cu burta goala, si atunci sa zicem ca o astfel de atitudine e scuzabila. Din pacate, nevoile fizice sunt mult mai puternice si nu putem trai fara satisfacerea lor mult timp, daca excludem exceptiile. Si tot din pacate, nevoile fizice nu se reduc la foame si sete, din punct de vedere material mai avem nevoie si de un acoperis deasupra capului, si de caldura si ingrijire a corpului, macar la un nivel minim. Toate astea nu le obtii batand din palme si cu atat mai putin filosofand sau scriind poezii.
Si astfel inteleg ca nu suntem vinovatii exclusivi de aceasta stare de fapt, pentru ca vrand- nevrand trebuie sa ne adaptam cumva la societatea in care traim. Si poate e mult spus adaptare, caci unii, ca mine, de exemplu, nu reusesc sa se adapteze, nicidecum sa accepte regulile jocului. As fi vrut ca regulile sa fie altele, sa putem alege maimult felul in care traim. Dar lumea e construita intr-un anume fel si ar fi o nesabuinta din partea mea sa cred ca o pot schimba.
E greu de spus daca burta plina te indeamna sa visezi sau creativitatea este stimulata de o burta goala. Personal cred ca burta plina te indeamna sa vegetezi. Sunt multi artisti (scriitori, poeti, pictori, muzicieni etc.) care au trait intr-o saracie lucie si in acea perioada au creat operele lor reprezentative.
RăspundețiȘtergerePoti sa fii sarac lipit pamantului si sa poti sa te bucuri de frumusetea unei flori, sufletul tau poate fi in al noulea cer in timp ce trupul se afla in frig si ploaie.
Cred ca preocuparea pentru lumea materiala nu tine atat de mult de bogatie sau saracie. Asa suntem noi, intotdeauna ne dorim mai mult, pentru ca ne comparam cu ceilalti. Vedem ceva la vecinul nostru si ne dorim si noi.