Viata incepe vineri, de Ioana Parvulescu

Desi usor diferita de ceea ce credeam eu ca presupune firul actiunii, m-a surprins aceasta carte ce aduce in prim-plan Bucurestiul de la sfarsit de secol 19. Nu am gasit un roman pur politist, asa cum imi facusem eu impresia din scurta descriere de pe coperta, insa e pe aproape si, mai mult decat atat, creeaza o poarta intre trecut si viitor. Cei de atunci isi imaginau viitorul, pe noi cei de azi, uimiti inca de ultimele inventii. 

Eu, una, nu ma gandesc la cum va fi in viitor si parca nici nu ma mai impresioneaza noile descoperiri. Nu stiu cum sunt altii, va pot spune doar cum vad eu lucrurile. In schimb, ma trezesc adesea gandindu-ma la trecut, la vremuri in care nu am trait, dar in care mi-ar fi placut sa traiesc. Aceasta carte mi-a indus o stare de meditatie pe tema asta. Admiratia mea se indreapta spre trecut, nu spre viitor.

Autoarea creioneaza imaginea Bucurestiului din ultimele zile ale anului 1897 treand prin aproape toate paturile sociale. Avem mai multe personaje reprezentative asupra carora se indreapta obiectivul pe care le putem urmari de-a lungul acestor treisprezece zile, fiecare cu nelinistile sale, cu modul sau de viata, cu preocuparile sale. In centrul tuturor insa se afla un barbat misterios, gasit la marginea orasului zacand in zapada, si care nu-si da seama ce e cu el. Orasul e acelasi, dar nu e cum il stia. Cei din jur se mira de hainele sale, de lipsa barbii sau a mustatii, de ignoranta acestuia fata de manierele ce pentru ei fac parte din cotidian. Devine un personaj ciudat, interesant, dar dorit de toti ceilalti. Pe tapet mai apare o moarte suspecta, disparitia unui portofel si a unei icoane, declansand o adevarata investigatie.

Citind cartea, am ramas cu sentimentul ca noi, cei din viitor, i-am dezamagit pe cei din trecut, care ne inchipuiau altfel, visau la noi si ne admirau. Or noi, comparativ cu ei, nu prea avem nimic de admirat. Poate doar tehnologia, ce cu siguranta ar fi starnit multa curiozitate si stupefactie, dar noi, oamenii de azi, prin maniere sau mai bine zis prin lipsa lor, prin modul in care ne purtam, ne imbracam, parca am pierdut ceva pe drum. Moravurile, infractiunile, existau si pe atunci, insa in ansamblul sau, societatea pare a fi cunoscut un declin din care lipsesc respectul, politetea, bunul simt.