Soare, temperaturi ridicate, o cafea rece, dar nu foarte, ca iar mi se umfla amigdalele, o atmosfera de lancezeala tipica unei duminici... de obicei nu e asa, dar aceasta duminica pare sa se fi transformat intr-o lenesa. Altii muncesc, eu doar prin casa si nici nu am prea multe de facut, daca ieri am fost toata ziua plecati si nu a m murdarit vase.Contrar obisnuintei, parca picioarele mele nu sunt dispuse sa parcurga prea multi kilometri pana la oaza de racoare din parc. Nu ma visez nici la mare din dublu realism. Dar de munte parca mi-e mai dor. Numai ca pentru mult timp mi-am luat gandul de la vacante. Si oricum, n-ar fi vacanta decat aia in care am fi singuri-singurei. Altfel, in deplasare, stresul e mai mare cu puradei dupa tine. Eu nu stiu cat le tihneau alor mei peisajele cu 3 nebuni dupa ei.
Visez la casa mea pe pamant, cum probabil face si Loopoo. Mircea nu mai viseaza, caci o are deja. O bancuta si o masuta la umbra, eventual un sezlong sau alceva foarte comod pe care sa stau tolanita, cu o crte in brate, o cana imensa de limonada cu miere si tutunul de rgoare. Vantul caldut sa imi umble prin plete... Visez cu ochii cat se poate de deschisi. Cu jnd privesc casele din cartier, atat de linistite, uneori am senzatia ca sunt adormite. Emana o racoare a lor, pe care le-o ghicesc in interior. In timp ce noi aruncam pe fereastra cate 11 milioane pe luna. Tot scriind, mi-a venit cheful de mers. Si as merge, daca n-ar fi groaznic de cald.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Sunt efectiv frapat la nivel emotional de descrierea de mai sus a aceastei dorinte, efectiv de nivel de nevoie profunda, de a avea o casa proprie, care mie chiar mi se pare ca reprezinta ceva chiar mai complex pt o persoana de sex feminin decat una de tip masculin, care poate cel mult ar dori asa ceva totusi de nivel doar de locuinta, cel mult la figurat gen cetate/castel propriu unde sa fie el senior/stapan cat de cat in control si nu seful lui de la serviciu (de la castelul ala mai adevaratul !) + unde sa isi poata adaposti si ocroti eventual si cateva fiinte dragi mai importante (sotie, copii). Dar la persoanele de sex feminin ideea de Casa mi se pare a se contopi oarecum chiar la nivel organic, parca cu o parte din identitatea lor proprie, mai mult decat ar putea o simpla "unealta" de tip adapost (cum ar fi o cetate, un castel, un bordei, etc).
RăspundețiȘtergereEu, in ceea ce ma priveste pe mine personal, sincer o sa zic, am impresia ca ideea de a trebui sa ma gandesc la a imparti o locuinta chiar asa 100 % cu altcineva, fie si in chirie, nu mai vorbesc la nivel de posibil proprietar sau co-proprietar cu altcineva cred ca ma sperie cel mai tare in legatura cu ideea de casatorie. Dar nu stiu:
Ștergere- cat la suta e doar pt ca sunt eu personal egoist si copil unic, si cat o fi pt ca teoretic nu poti avea 2 persoane batandu-se pe aceeasi unealta in acelasi timp, desi ma rog, daca esti ff motivat (indragostit + sincer cu speranta reala ca esti in sfarsit poate capabil de a incerca sa incepi sa depui efortul de a construi o relatie autentica stabila + intima chiar la nivel psihologic pe termen lung cu altcineva, alt om seaman), poti face niste adaptari pt folosit in comun o unealta comuna, si
- cat o fi ca e ceva si legat economic iarasi complicat, de impartit echitabil niste cheltuieli, de avut raspundere in comun pt anumite treburi casnice.
Adica efectiv mi sa pare de nivel de negociat profesionist + ideal si cu un avocat alaturi personal pt fiecare din acea persoana...NU e de loc ceva romantic, e ceva de nivel de EFORT de COMUNICARE serioasa cu altcineva, si inca cu cineva fata de care se presupune ca inainte de casatorie esti cat de cat oarecum orbit-indragostit si/sau ti-e gandul oricum mai mult la sex unde o fi acolo in vreun adapost oarecare, la cort, la hotel, in chirie, etc., desi esti si motivat la nivel rational ca doresti sa incepi sa construiesti o relatie pe termen mai lung chiar la nivel serios.
Mi se pare ff complicat chiar si daca as fi de gen din ala cu afinitati estetice deosebite pt interior design sau pt efectuat sex in adaposturi de lux in locatii de lux, sau cu ochiul si gandul mai sensibil artistic la ce inseamna o Casa mai la figurat, nu chiar asa mai concret, adica poate o unealta mai Artistica, cu stegulete, cu flori si tablouri, cu atmosfera mai idilica sau estetica specifica preferabila pt sex, etc.
(Desigur exclud total varianta de escrocherie in scop specific doar de obtinere de foloase materiale, ca totusi cazurile astea sunt relativ rare, desi nu zero)
Pur si simplu o locuinta pt mine, care si asa nu prea sunt artist cu mare imaginatie sau interese nici macar pe interior design e TOT un obiect de tip unealta cu functie de adapost, NU pot sa il vad ca parte din mine personal + ma si deranjeaza ideea de a trebui sa ma chinui la un moment dat cu negocierea fata de cum sa pot folosi aceasta unealta in mod echitabil la nivel colaborativ cu altcineva, ca sa nu iasa suparari sau sentimente jignite dupa aia, mai tarziu !
Aoleu ! Nici macar nu m-am gandit la o varinata cu un posibil copil...asa ceva e de neimaginat pt mine de a trebui sa ma gadesc si la aspectele de securitate ale unuei locuinte care ar trebui sa indeplineasca functia de a adaposti si ocroti un copil ! (Ca fata de un consort desigur ca nu ma intereseaza sa il adopostesc sau sa-l ocrotesc, doar sa fac sex cu el undeva in liniste, fara ganduri prea negre posibil suparatoare despre seful de la castelul adevarat.)
ȘtergereCred ca ar trebui sa ma gandesc la prize, la mobila pt copil, etc aspecte din astea de securitate obisnuite. Dar zau, cu cat ma gandesc mai mult cu atat NU as dori sa fiu proprietar ci chiar as prefera sa fie in chirie, pt ca sa isi bata capul proprietarul cu aspectele astea practice de securitate, NU eu, ca eu nu ma pricep la lucruri din astea. PLUS daca as avea ff multi bani, eu as cheltui banii aia direct pe ingrijirea + educatia educatia copilului mai mult decat dati pe garla la proprietar sau la banca. Ca unui copil obisnuit NU ii pasa de turnulete sau piscina sau tablouri sau cati metri patrati are locuinta. Copilului ii pasa sa fie cineva acolo 24 ore/24 pt el + sa il distreze cat mai mult, sa il plimbe, sa se joace cu el, desigur sa ii dea sa si manance, etc. Eu chiar asta tin minte ca voiam cel mai mult de la mama si tata, sa se joace cu mine + eventual, daca e posibil, mama sa ma bage in seama pe mine o idee mai mult decat pe tata cand veneau de la serviciu. Bunica mi-a explicat/aratat din prima ca ea avea treaba si nu era domeniul ei sa se joace cu mine ci trebuia sa-mi dezvolt imaginatia singur, ea doar imi dadea sa mananac si era body guard ! Zau, eu am fost ff sincer linistit de aceasta diviziune a muncii in jurul meu cand eram mic, cand ii vedeam asa pe toti la datorie si organizati si competenti in jurul meu, nu mi-am facut eu griji prea mari pt nimica atunci cand eram mic !
Sorry de comentarii lungi pur egoist personale, dar chiar m-a afectat emotional povestea despre imaginea de Casa si ce poate reprezenta ea pt diferite persoane. Eu personal chiar am tras concluzia ff linistitoare pt mine ca NU imi doresc sa fiu proprietar sau co-proprietar, ci voi prefera sa stau cu chirie toata viata cat pot sa muncesc si sa am bani de chirie, sau 1/2 chirie daca e sa ma casatoresc, (ca la pensie o sa ajung precis la azil, de asta sunt deja aproape sigur, daca supravietuiesc eu personal pana atunci + nu trebuie sa ma chinui cu testament sau cine stie ce lupte si interese pe proprietate), si daca, prin absurd asa total absurd, as avea si un copil, eu am de gand sa am minim 3 persoane- preferabil chiar 4 sa poata face cu schimbul sa il ingrijeasca si sa se joace cu el si sa-l educe cat de cat in mod competent si fara burn out pt nimeni, in schimburi, plus daca se imbolnaveste, sau pleaca, sau isi da demisia, sau moare unul, nu-i nimic tot mai raman 2 sau preferabil chiar 3 ! (desi, in varianta ca 1 sunt eu, si 2 e un consort, totusi nu stiu daca am sa am bani pt a angaja 2 servitori, 1 parca mai merge, mai ales daca se pun bani la comun...ca doar nu o sa-i pun pe parintii mei sau chiar pe niste eventuali socri la treaba asa in mod exploatator, mai ales ca vor fi teoretic cam batrani, ca eu PRECIS nu am de gand sa ma casatoresc pana in 40 de ani, pana si 38 mi se pare prea devreme in clipa asta)
RăspundețiȘtergereEu inca mai visez. Visul meu, de mic copil, a fost o casa la marginea unei paduri, pe malul unei ape. :)
RăspundețiȘtergereHai să ne facem un duplex, Mircea :)
RăspundețiȘtergereAşa, Andreea, normal că visez :)