miercuri, 4 iulie 2012

Prea mult...

Uneori ti se cere prea mult, ori ceea ce ti se cere depaseste coordonatele dupa care te ghidezi. Cand refuzul pare la fel de greu pe ca este cerinta, lucrurile se complica. Pentru ca sunt cazuri in care refuzul nu este atat de simplu, atrage dupa sine furtuni. Unii nu pot concepe ca un lucru ce lor li se pare firesc, altora li se poate parea absurd, de neacceptat. N-o sa exemplific, ca sa nu lezez persoane apropiate, dar daca ele citesc, vor intelege oricum. Ideea era ca nu trebuie sa pornesti de la premisa ca altcineva iti va satsface orbeste doleantele, oricat de usoare ti-ar parea tie. Vazute dintr-un alt unghi, ele pot avea o alta imagine.

Habar n-am cum vor decurge lucrurile, insa presimt ca imi voi atrage multe tensiuni.In mod normal, nu ar trebui sa existe complicatii, nu si cand e vorba de cineva pentru care nu exista decat ceea ce crede el.

2 comentarii:

  1. E vorba ca te enerveaza comentariile mele si doresti sa imi spui sa nu mai comentez dar nu stii cum sa faci ca nu cumva sa ma simt ofensat ? Sa stii ca NU ma supar, zau, zi direct, "nu mai comenta asa de mult si off topic ca ma enervezi si mi-i gonesti si enervezi si pe cititorii mai simpatici mie !"

    (Ma rog, stiu ca teoretic s-ar putea sa nu fie vorba despre mine, dar m-am simtit cand am citit ultima fraza, ca si eu ma consider asa centrul universului meu personal care nu exista decat pt interesul meu personal + placerea si/sau enervarea mea personala !)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici vorbă, era vorba de un conflict familial.:) Încă nedezlegat de la gard. Poţi scrie cât vrei, nu mă deranjează. :)

      Ștergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...