sâmbătă, 8 decembrie 2012

O aniversare sărită (de pe fix)

Nu cred ca se mai pune la socoteala ca articol aniversar, ca de acum a trecut. Si de fapt, n-ar trebui sa ma mai mire, a devenit destul de frecventa zapaceala mea legata de date, de timp. Si eram ferm convinsa ca e pe 9 decembrie, dar nu, fusese pe 3. Se mai intampla. Cum insa e o uimire pentru mine insusi faptul ca suntem in decembrie, cei doi anisori ai blogului meu sunt ceva nesemnificativ. Nu, nu o sa ma apuc nici de statistici, nici de analizat in ce fel m-a schimbat blogul ori ce a adus bun in viata mea. Blogul e o placere, si acum nu am niciun chef de astfel de chestii si analize.  Azi sunt  cam plictisita, imi lipseste ceva, poate, ori inca nu mi-am dat seama ce as fi vrut sa fac.

Vreau putina relaxare, dar in adevaratul sens al cuvantului. Prima parte a zilei am dedicat-o curateniei, dar asta nu inseamna ca s-a si vazut ceva, caci am in casa pe cineva care vine din urma si aduce totul la normal. Nu am iesit inca din casa si probabil e si asta un motiv de apasare. Oricum, nu traiesc senzatia de week-end si nu pentru ca, in cazul meu, diferenta ar trebui sa fie inexistenta, ci pentru ca asociez week-end-ul cu prezenta sotului si, daca el lucreaza, e zi lucratoare si pentru mine. Nu e vorba de plictiseala efectiva, ca am ce face, nu ma plang  doar ca mi-ar place sa am alte activitati. Nu stiu daca spala cineva vase de placere. Bine, astea le-am dat gata pe ziua de azi. Dar sunt altele ce nu-mi fac placere pentru ca nu dureaza. Ori poate ca, repetandu-se iar si iar, zi dupa zi  au ajuns sa-mi provoace repulsie. Si cum nu s-au numarat nicicand printre activitatile mele preferate, e de inteles. Dar nici in oras n-am chef sa ies, mi-ar prinde bine o baie calda, prelungita, urmata de o seara tihnita, alternand tv-ul (ca o singura emisiune de divertisment sa-i spunem urmaresc si eu) cu o carte.


Visez, nu se pot petrece lucruri atat de firesti, nu am sanse sa vad ceva fara intreruperi ori sa citesc fara sa fiu nevoita sa las cartea fix in mijlocul unei fraze pe care la intoarcere trebuie sa o reiau ca sa o pot intelege in intregime.

In alta ordine de idei, cum v-ati pregatit pentru sfarsitul lumii?:)))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...