Cam rarut am fost prezenta zilele acestea, din motive obiective, dintre care cel mai greu a atarnat in balanta imbolnavirea fetitei, cu punct maxim noaptea trecuta. Sa vad cum va evolua in aceasta noapte. Macar sunt multumita ca nu mai are febra. Am avut insa mai mult ragaz pentru citit, caci am petrecut mai mult timp in pat, langa ea. Din casa nu am iesit decat pentru a merge la doctor, iar astazi deloc. In schimb, calatoresc in Parisul secolului al XIX-lea, in lipsa unor calatorii reale pe care tare mi le-as dori. Sunt atatea locuri superbe de vizitat in lumea asta si pentru mine sunt doar vise. Noroc de Travel channel, imi mai clatesc ochii, dar imi fac si inima rea. Mi-ar fi placut o viata dedicata frumusetilor lumii, sa pot umbla in lumea larga, sa vad, sa vizitez, sa nu am alte griji decat imbogatirea spiritului. Cartile imi ofera acest prilej de a calatori cu mintea nu doar in spatiu, ci si in timp. E ceva si asta. Imaginatia este cea care, pornind de la text, tese peisaje, locuri, oameni, da nastere atmosferei. Dar poate intr-o zi, cine stie? Niciodata sa nu spui "niciodata". Sper sa-mi fac timp sa scriu cat de curand despre ce am mai citit, deja s-au adunat vreo 6 carti si nu cred ca apuc sa scriu despre toate.
Sa nu inghetati in acest sfarsit de saptamana!:)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Mie deja mi s-a rupt cheia de metal inghetata in broasca usii de la balcon. Nu stiu cum am sa rezolv si aceasta problema. Cred ca va trebui sa ma mut, pt ca aici nu cred ca exista lacatusi, nici nu stiu cum se zice lacatus pe lb norvegiana...asta imi aduce aminte de o data cand abia venisem aici si ma ratacisem si nu stiam cum sa cer ajutor pt ca nu stiam cum sa zic cuvantul pt a descrie starea de a fi ratacit.
RăspundețiȘtergereŢi-l recomandam pe soţul meu, că e în domeniu.:)))
ȘtergereAm aflat ! Noroc cu Google translate ! Culmea e ca pe lb romana nu e corect, nici macar tradus din engleza sau franceza, era tradus "lacat", nu "lacatus", dar pe norvegiana a fost corect.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, pt sustinere de moral, pot sa povestesc ca am citit ca niste elefanti de cetatenie poloneza aflati in turneu cu circul in Siberia au scapat de la degerare si hipotermie cand li s-a stricat mijlocul de transport in drum prin a consuma vodca diluata cu apa calda. Medicii au opinat ca apa calda i-a salvat, nu vodca, pt ca alcoolul, desi poate crea o stare imediata de incalzire, dupa aia cauzeaza de fapt scaderea temperaturii corpului, insa taranii siberieni care au salvat elefantii au zis ca si vodca a fost esentiala pt ca ei o intrebuinteaza in mod traditional din mosi stramosi cu mare succes la oameni in astfel de cazuri + cu ajutorul vodcii elefantii au capatat si dorinta de viata si bucurie, ca au inceput sa cante si sa danseze, nu mai stateau asa deprimati.
RăspundețiȘtergerePlus le-a imbunatatit temporar si circulatia in extremitati, urechi si trompa, ca alea erau aproape degerate, si astfel i-au salvat si de la degeraturi, iar apa calda le-a incalzit temperatura centrala a corpului. Mie nu imi place alcoolul, insa cand m-am gandit mai bine, cred ca taranii siberieni au avut dreptate, nu medicii veterinari de la oras, plus ideea de a utiliza apa in loc de ceai alaturi de vodca e si mai buna, pt ca ceaiul ar fi fost mai diuretic decat apa, si ar fi cauzat deshidratare plus umezeala inghetata in jur. Zau, taranii astia siberieni precis stiau ei ce stiau !
Ștergere