Stiu ca este cam tarzie ora, dar nu si pentru mine. Am creierul prea agitat ca sa pot dormi, ceva ma misca, nu am stare. I-am dat o mana de ajutor Mosului, impachetand cadourile. Poate parea o munca si o cheltuiala inutila, dar nu e asa, face parte din starea de spirit pe care ne-o aduce Craciunul. Si totusi am asa un sentiment ciudat, apasator pe care nu-l pot identifica, habar n-am de ce il am. Ziua ce a trecut a fost una incarcata si cea de maine la fel va fi. Am reusit sa pun bradul, l-am si impodobit, insa nu am pus multe dulciuri, le voi scoate treptat. Maine ar trebui sa fac cate ceva de papa in completarea carnurilor. O salata mai speciala. Seara o duc pe cea mica la un concert de colinde la biserica, unde va veni si Mosul, din cate ni s-a spus. Am mai fost acum doi ani dar ea era prea mica. Mi s-a parut ceva inedit, nu stiam ca si bisericile ortodoxe organizeaza astfel de evenimente, or poate nu am mers eu prea des ca sa fi aflat asta. Apoi il vom astepta pe Mos si acasa, inca nu stiu daca il vom vedea ori ne va lasa sub brad cadourile. A luat tati o masca, dar sinxera sa fiu e cam horror, eu m-am cam speriat cand l-am vazut deghizat, fara sa ma fi asteptat la asta, asa ca nu stiu daca e o idee buna. Anul trecut a fost un Mos fara masca si faratrasaturi inspaimantatoare.
Acum ma voi delecta cu luminitele din brad, pana ce creierul meu va catadicsi sa se linisteasca. Mi-ar place sa-l pot curata de incarcaturi negative, indiferent de sursa lor. Un strop de magie, ceva, cumva, parfumul bradului, imaginea reflectata in globurile aurii, orice care sa-mi poata da o stare de liniste. O doresc mult.
Si, daca nu voi mai avea timp de scris, va doresc acum si voua ca acel ceva care aduce linistea sufleteasca sava invaluie si sa alunge orice gand impovarator, orice grija, orice neliniste,sa va bucurati cu toata fiinta de ceea ce aveti mai bun...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Ha ! Ha ! Nici eu nu am somn, pt ca in sfarsit ieri m-am apucat de facut ceva ordine in apartament, si apoi, total epuizat nu atat muscular cat nervos, din lipsa de antrenament pt asa ceva, am adormit pe la ora 16 si m-am trezit pe la ora 21, asa ca acum stau fara somn si ma uit la seriale TV !
RăspundețiȘtergereCele mai frumoase colinde le-am ascultat in biserica.
RăspundețiȘtergereCantate la strana, in timp ce se imapartasesc copilasii enoriasilor, sau la vremea concertelor de Craciun. La biserica noastra se organizeaza in fiecare an un astfel de concert.
Colindele tiganilor oportunisti sunt lipsite si de haz si de orice fior!
Pentru un suflet credincios colindele sunt adevarate ,,rugaciuni" lirice. Pacat ca nu pot sa le ascult acasa: la fetele mele nu le plac colindele...
Ca sa vedeti cat de mult ador colindele, redau mai jos o postare de pe blogul meu (scuzati-ma, poate ca e un gest deplasat):
Ieri a fost duminica.
Seara, la ora cand incep vecerniile, am fost la biserica. Nu la
slujba de seara, ci la un concert de colinde. Langa un bradut
modest (bradul este un simbol pagan impus de datinile noi in
sanul bisericii) ne-au colindat trei grupuri de copii.
,,Ingerasii" astia chiar stiu sa colinde!
Vocile lor cristaline semanau cu clopoteii de argint sunand la
saniile din mult indepartata mea copilarie. I-am ascultat vrajit,
in timp ce sorbeam dintr-un pahar cu ceai fierbinte,
o tratatie a ,,gazdei", pe banii adunati de la enoriasii bisericii.
Am auzit cu totii zicerea aceasta: colindele sunt evangheliile,
ca un descantec duios, ale poporului. Evanghelii populare vestite
de ingerii-copii, cu zulufi si glasuri argintii!
Am fost si eu copil, si stiu ce inseamna sa colinzi la o fereastra
inzapezita. Caci, pe atunci, toate ferestrele Craciunului erau
inzapezite.
Nu vreau sa lungesc vorba, desi ma repet: ieri a fost duminica.
Si, cuprins de un fior divin, am simtit ca si in sufletul meu a fost
duminica. Duminica cu colinde si ingeri de copii!
stefan s.
17 decembrie 2012, in postul Craciunului
Va urez multa sanatate si un Craciun fericit in familie!
Nu e deloc deplasat, ba chiar voiam să vă întreb care este adresa blogului. Aşa este, colindele nu au farmec în orice condiţii, cântate de oricine. Când sunt folosite doar pentru a cerşi un ban, îşi pierd mult din spiritul lor special. Mie mi-e dor să colind şi să primesc nu bani, ci un colac şi ceva bun, dulce, cum ne dădea bunica. Bine, primeam şi bani, dar şi acel ceva care dădea alt farmec acestui obicei al colindului.
Ștergere