Frig, nu gluma. Desi la noi totusi n-a fost atat de rau ca-n alte parti. Numai ca parca ni s-a spulberat iluzia de primavara. Mai avem nitel de asteptat pana sa ne despovaram de hainele groase. Am cam tremurat azi la obisnuita oprire in padure, asa ca n-am mai stat decat cateva minute. Evident, nu mi-a mai ars de alergat dupa floricele. Nici oamenii nu prea mai iesisera pe la porti. Numai in fata magazinelor mixte era agitatie, ca de obicei. Incalziti de gradele din pahare ori din sticle, oamenii nu mai simteau frigul. Un grad, cel mult doua a aratat termometrul.
Ne-am lecuit de iesit in parc pe seara asta. Oricum, suntem franti toti trei de parca am facut cine stie ce. Si tocmai, ca n-am facut mai nimic. Si din ziua de azi chiar nimic n-am inteles. Si acum e pe sfarsite. Maine iar e luni, de la capat o luam. Poate dam si de vreo comoara, ca altfel nu vad cum ne-om plati toate alea zilele ce urmeaza. Permanentul stres pe care nu-l alunga nici achitarea la un anumit moment fiindca nu e mult pana la urmatorul moment critic. Cu binele te obisnuiesti repede, dar raul nu reusesti sa-l accepti. Ce sa facem, mergem inainte, tot sperand si sperand in vremuri mai bune, daca or veni. Desi... greu de crezut.
In casa miroase a zahar ars, abia am scos din cuptor crema pregatita pe post de desert duminical. Cam tardiv, dar e bine si acum. Fii-mea tocmai s-a plictisit de jocurile educative de la pc. Foarte repede invata si ma uimeste prin ce face, prin ce stie. E o generatie pentru care acumularea de informatii este deosebit de intensa si rapida. Nu trebuie sa explici de zece ori ceea ce tine de tehnologie. Mai greu e cu manierele, dar astea se pare ca-s oricum pe cale de disparitie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Duminica seara mi se pare cea mai trista perioada din saptamana. Avem in fata cinci zile de mizerie cotidiana, stres, nervi, oboseala.
RăspundețiȘtergereCam asa e, caci presimtirea inceputului unei noi saptamani, de obicei incarcata de treburi, nu e prea incantatoare.
ȘtergereMda, asa pare pe aici, vazut de pe acolo: "atat de rau ca-n alte parti" :)
RăspundețiȘtergere:)))) Cel putin ca temperaturi, sigur e mai frig. Din cate am putut afla din diferite surse. La tine cum e? Ca la vreo 40 de km de tine stiu cam cum e. :)))
ȘtergereIn timp ce la Buc. ploua, aici era viscol. VISCOL!!! Vineri drumul Roman- Piatra Neamt a fost inchis!! Vantul vajaia ca-n filmele de groaza, chiar mi-a smuls masca de la masina cand mergeam acasa (nici nu era prinsa, dar nu mi s-a mai intamplat asa ceva). :)
ȘtergereTotusi... o sa vina vara. :)
Uauuu! Chiar asa rau?
RăspundețiȘtergereNe consolam cu asta, cu asteptarea verii.:)
Eh, se putea si mai rau de atat, insa mi se pare ca nu se potriveste cu... echinoctiul de primavara. :))
ȘtergereDuminica a mai fost cum a fost, dar astazi a fost rau!
RăspundețiȘtergereCand am iesit de dimineata din casa era sa fac un soc hipotermic. Pur si simplu mintea si corpul meu nu acceptau faptul ca este IARNA :)
Vremea face misto de noi, nu? Stiu ce spui, cam asta cred ca a simtit aproape toata lumea.
ȘtergereGata, azi m-am linistit, m-a nins, m-a batut vantul, ma simt extraordinar :)
RăspundețiȘtergere