Ghioceii mei se sting putin cate putin, dar nu-i pot opri, acesta este destinul lor, sa mai respire cateva zile dupa ce au fost rupti. Ceasul pus pe perete de curand- inca nu m-am obisnuit cu el- ticaie, dar cam artificial, ca orice ceas pe baza de baterii. Azi parca am devenit toti trei mai frumosi. Cel putin asa am vazut eu. Mi-am luat o esarfa pastelata cu flori si mi-am impletit-o in par. Imi place sa-mi tin parul impletit. Sunt mult mai usoara, totul pare mai usor, de fapt, daca pun o greutate de 9 kg intr-o sacosa si o car, efortul se resimte. Astfel ca e uimitor sa ma redescopar, sa devin altfel pe zi ce trece. Parca imi recapat o data cu forma fizica sentimente mai bune fata de propria persoana.
E noapte, sunt obosita, somnul imi da tarcoale, cam neobisnuit, de obicei vine mai tarziu.
Noapte buna!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Parca asa spuneati: vointa - ingredientul cheie pentru a slabi!
RăspundețiȘtergereSe pare ca ati reusit...
Eu - ca tot vorbeam, parca ieri, despre cele doua carti cu ursi, pe care nu le amintesc aici, sa nu rada ceilalti ,,vizitatori" de mine! - ma aseman cu W-P(tot asa, nu-i dau numele), din care am citit cateva pagini, aseara, inainte de culcare. Iata-l, statea pe o piatra, in mijlocul raului, si canta, singur si fericit:
,,Caci pot sa spun ca am noroc
Daca nu ma-ngras deloc.
(Si nu ma-ngras deloc)
Deci am noroc".
Si acest W-P infuleca cateva ulcele de miere pe zi!
As vrea eu sa am norocul asta, sa pot manca fara sa se depuna, dar cred ca sunt taman invers. Sau poate ca organismul protesteaza fata de hrana nesanatoasa. Caci in cazul meu, ca si in urma cu 7 ani, cand din balena am devenit balerina, adoptarea unui regim sanatos a dus la pierderea kilogramelor in plus. Bineinteles, cu atentie la cantitati. Pe de alta parte, a devenit o obsesie calcularea si verificarea numarului de calorii. La cumparaturi stau de douua ori mai mult studiind etichetele,ceea ce nu e rau, totusi.
ȘtergereSa nu uitam factorul genetic, sa nu uitam ca mostenim un anumit ,,tipar corporal". Si impotriva geneticii, oricat ne-am stradui, e greu de luptat. E bine sa ramanem noi insisi, asa e mai sanatos: nici sa mancam prea mult, dar nici sa ne infometam, de dragul siluetei.
RăspundețiȘtergereProblema cea mare e alta: gasim din ce in ce mai greu alimente sanatoase. Si stiti cum se zice: prost mananci, prost traiesti!
Pai la mine factorul genetic e tare generos in kilograme, asa ca va dati seama cat de usor e sa te pastrezi normal.:)))
ȘtergereMie mi-a placut ff mult acest articol cu adevarat literar, care nu mi s-a parut atat legat de dieta cat legat de trecerea timpului, care parca are o alta viteza primavara. Mi-a fost imposibil sa nu ma gandesc la ceasul care ticaia pe perete, plus sa nu imi imaginez aerul proaspat care parea ca razbate parca prin ferestre, chiar si daca erau poate inchise, chiar daca si ghioceii erau mai mototoliti in glastra...totusi totul si toti erau parca "mai frumosi" !
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut. Pai nici nu era doar despre dieta, nu avea un subiect anume ci mai multe deopotriva. Stateam la o tigara, la ceas tarziu in noapte si ce-mi trecea prin cap, aia am scris. :)
Ștergere