Debutul lui Dragos
Voicu a avut loc in 2009 cu romanul Coada,
aparut la Editura Cartea Romaneasca, si care a primit Premiul pentru Proza la Concursul de debut organizat de aceasta editura. Nu am avut ocazia de a-l citi, in schimb
am avut prilejul de a citi acest al doilea roman al sau-Tara de sub fluturi,
care si-a facut aparitia de cateva luni in peisajul literaturii noastre
contemporane. O gura de aer proaspat prinde bine din cand in cand, si astfel mi
s-a parut mie ceea ce am gasit intre paginile acestei carti. A fost ceva
diferit de lecturile mele de pana acum, ineditul imbracand felurite forme.
Incepand cu titlul si continuand, treptat, cu fiecare pagina, am descoperit o
lume invaluita in metafore. Din primele randuri ai senzatia ca vei citi ceva de
domeniul fantasticului grotesc, fenomene incredibile au loc- oamenii si
animalele isi pierd parul, pasarile au ramas fara pene-, si, daca as fi judecat
doar dupa acest tablou initial, probabil ca nu as fi fost atrasa de subiectul
cartii. Insa mi-am coborat privirea rand dupa rand si am simtit ca voi avea
surprize placute. Nu m-am inselat.
In Tara de sub fluturi gasim o lume supusa
degradarii, primele imagini sunt apasatoare, sufocante, incepi sa simti caldura
coplesitoare ce a cuprins tara, o senzatie de dezintegrare treptata parca
bantuie printre oamenii tot mai obositi de traiul lor. Oameni evacuate de catre
banci din casele lor si nevoiti sa locuiasca in parcuri, in corturile pe care
Statul cel grijuliu cu cetatenii sai le-a pus la dispozitie. O imagine
dezolanta, contracarata de un pasaj ce m-a amuzat de-a binelea: reprezentantii
bancilor continua sa le faca oferte de creditare numeroaselor victime ale
creditelor anterioare, oferte care de care mai pompoase, acoperind tot felul de
situatii, culminand cu perspectiva decesului potentialului client, ce va muri
in contul bancii, nu in al sau.
Treptat, lumea din Tara de sub fluturi capata contururi
atat de familiare, incat caracterul alegoric incepe sa ne scape, lucrurile ce
se petrec nu ni se mai par atat de incredibile, ci ne infatiseaza o posibila
realitate viitoare, nu atat de indepartata pe cat ne-ar place sa credem.
Imaginile adesea halucinante dobandesc conotatii reale. Situatiile aducatoare
de zambete pe chipul cititorului sunt presarate cu maiestrie in tot cuprinsul
romanului. Senzatia ce m-a insotit permanent pe parcursul lecturii a fost aceea
ca un ochi rade si altul plange. O parte din mine era incantata de umorul
nascut de anumite intamplari, iar cealalta se infiora de perspectiva sumbra
aruncata asupra viitorului. Caci in pofida aerului alegoric, intesat de imagini
aparent exagerate, bogate in semnificatii, locurile si oamenii, trasaturile
lor, sunt atat de usor de recunoscut, incat nu mai simti nevoia ca ele sa
poarte un nume.
Totul se desfasoara
sub auspiciile nefaste ale Crizei, cu majuscula, asa cum apare si in
carte. Personajul principal, un personaj-narator, fara nume si el, este un ins ca oricare altul dintre cei multi,
afectati din plin de Criza. Dar prin prisma locului de munca pe care inca are
norocul sa il detina- este un mic functionar la Ministerul Aerului-, are
prilejul sa asiste fara sa poata face ceva la toate manevrele, la jocurile de
culise ale inaltilor demnitari, care invart pe degete destinele a milioane de
oameni si, impreuna cu ei, al unei intregi tari. Avem in fata o satira a
tuturor tarelor societatii, pe care le cunoastem si le recunoastem, ele nu sunt
deloc putine, la fiecare pas este ilustrata una din ele. Incepand cu prostia in
materie de vot, continuand cu pasiunea pentru mancatul semintelor, cu festinele
electorale, cu demagogia politicienilor, cu coruptia intalnita la toate
nivelele, de la cel mai marunt pana la cel mai inalt sau invers, apoi cu
dezinteresul pentru binele tarii si interesul exclusiv pentru propriul profit.
Si daca la un moment dat am fost uimita de episodul vanzarii aerului curat din
munti catre tari afectate de poluare masiva, ulterior aveam sa am un moment de
stupoare- o decizie radicala luata de mai marii tarii, ca unica solutie de
iesire din criza, si care implica o groaza de alte masuri extreme de
costisitoare, inutile, in detrimentul altora cu adevarat eficiente,
demonstrandu-le inventivitatea netarmurita in aceasta privinta. Toate acestea
va par cunoscute, nu? Doar ca in acest
roman ele capata dimensiuni noi, frizand incredibilul. Un incredibil, cum
spuneam, perfect posibil. N-ai cum sa nu te gandesti, citind paginile a caror
intensitate creste gradual, ca multitudinea de elemente deghizate in metafore
sunt de fapt nu doar detalii dintr-un posibil drum pe care lumea de langa noi
l-ar putea urma, ci chiar ceea ce se petrece acum sub ochii nostri.
Pagini impresionante
pentru mine au fost si cele care lasa oarecum la o parte meschinaria politica,
evocandu-i pe bunicii personajului-narator. Franturi din trecutul mai recent
sau mai indepartat si culminand cu degradarea prezentului, in care bunica, ramasa
vaduva de cativa ani, isi asteapta sfarsitul intr-o saracie lucie, in satul si
el degradat, in care putinii oameni ramasi s-au transformat in indivizi
josnici, betivi si hoti. M-au emotionat profund paginile acestea.
Bogatia stilistica ce
caracterizeaza intreg textul este presarata la momentele potrivite cu unele
expresii ce ar putea parea vulgare, insa nu sunt folosite pentru a face
deliciul unui public dornic de limbaj licentios, ci se aseaza firesc in
discursurile anumitor personaje, ca parte integranta din felul lor de-a fi, ca
o nota de autenticitate.
Si ar mai fi multe de
comentat pe marginea cartii, insa n-as vrea sa dezvalui prea mult din
continutul sau, sa nu va stric surpriza lecturii. Este o carte surprinzatoare,
bine construita, scrisa intr-un stil fluid, placut. As putea spune chiar ca are
si o doza de lirism fin impletita in tesatura elaborata a frazelor.
Sper ca nu am fost
prea lunga de vorba in exprimarea entuziasmului meu, dar de cate ori am ocazia
sa citesc o astfel de carte, care produce valuri in constiinta mea de cititor,
ma simt datoare sa-mi impartasesc impresiile cu voi.
Cartea a aparut la Editura A.T.U. din Sibiu si poate fi comandata de aici. Pretul este foarte accesibil si
fiti convinsi ca merita fiecare leu. De asemenea, puteti vizita blogul cartii-Tara de sub fluturi
So, deci, ce e?... Memorialistica, proza de fictiune, eseu? Nu mi-e foarte clar...
RăspundețiȘtergerePai am scris in primul paragraf, e un roman, deci- fictiune.
RăspundețiȘtergereMultumesc, Andreea!
RăspundețiȘtergereA fost o placere pentru mine!:)
RăspundețiȘtergereDa, titlul e superb si, citindu-va recenzia, intuiesc si ,,ratiunea" alegerii lui.
RăspundețiȘtergereVoi incerca sa citesc si blogul cartii...am frunzarit putin...Tiganul acela carand corcodusul dupa el...puradeii mancand mamaliga fierbinte cu corcoduse...Cred ca e un roman interesant.
Da, sunt scene care in mod sigur v-ar place, la fel cum sunt si unele pe care nu stiu in ce masura le-ati agrea, dar poate nu va stiu eu destul de bine preferintele literare.
Ștergere