Din dorinta de altceva, am ajuns in Cismigiu, pe jos, o plimbare incantatoare, soarele se lupta sa incalzeasca, mi-a priit. Dar ceea ce mi-a facut ziua mai frumoasa a fost un gest. Poate neobisnuit, dar cu atat mai frumos. In parc, pe langa patinoar, m-a oprit o domnisoara si m-a intrebat daca imi poate da doua prajituri. Explicatii prea multe nu mi-a dat, se vedea ca nu stie ce ar putea sa-mi spuna si m-a spus simplu ca e doar un gest, asa. Le-am acceptat cu drag, chiar daca pot doar presupune ce a insemnat gestul fetei. Doua prajituri aratoase, intr-o caserola, m-a asigurat ca sunt proaspete.
M-am gandit ca si eu la randul meu am simtit impulsul de a da cuiva ceva, dar nu prea imi venea sa fac asta cu cersetorii sau alte persoane vadit in nevoie. Adesea acestia isi bat joc de alimentele primite. Si nu-ti mai vine sa le dai ceva. Poate ca la fel a gandit si acea domnisoara, nu voi sti niciodata. Nici nu a fost ceva in felul in care dai de pomana de sufletul cuiva. Nu stiu, a fost un gest frumos si atat.
Uneori ar trebui sa renuntam la acel sentiment de neincredere, de suspiciune permanenta fata de oricine. In multimea aceasta pestrita cu siguranta mai sunt si altii ca noi, trebuie doar sa fim deschisi sa-i descoperim. Nu intotdeauna va exista un interes ascuns, asa cum de cele mai multe ori suntem tentati sau impinsi sa credem. Astfel si eu dupa cateva clipe de uluire am risipit orice indoiala si am trait ca atare esenta acestei intamplari. Si am capatat in plus dorinta de a face si eu ceva asemanator. Poate ar trebui sa ne invatam unii pe altii sa fim mai buni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Frumoasa postare! Asta-i ,,viata" (de care tot amintesc eu) si care de cele mai multe ori bate ,,literatura".
RăspundețiȘtergereUn strop de omenie, de bunatate, un zambet, o unda de afectiune - si nu-i asa, secventa unei zile parca-i mai luminoasa!
N-am mai trecut prin Cismigiu de ...miercurea trecuta. Abia astept sa inverzeasca parcul asta si sa apara lebedele pe lac.
Cu siguranta ziua capata alta lumina. E frumos Cismigiul si acum, asa, desfrunzit. O sa mai merg, si cea mica e incantata.
ȘtergereTocmai mi-am dat seama ca, desi bucurestean de a 4-a generattie, eu nu am mai trecut prin Cismigiu de aproape exact 12 ani, din primavara cand aveam 20 de ani ! Zau, efectiv nu am avut drum pe acolo, plus, asa tot mai mult din punctul meu egoist de vedere, am impresia ca acolo e mai mult un loc de relaxare si plimbare pt eventualii pensionary gay care or mai fi ramas prin Bucurestii, nu pt tinerii romantici gay din Bucurestiul post-revolutionar, (desi probabil si din alte timpuri, desi nu sunt sigur ca nu am studiat prea bine istoria gay a Bucurestiului, deoarece nu am gasit inca resursele necesare pe Internet, si nici nu stiu daca a fost inca scrisa una), asa ca oricum ce era sa caut eu in acel parc ? Ultima oara cand m-am plimbat acolo a fost totusi cu un tip care ulterior s-a insurat cu o fata pe care o lasase insarcinata, dar nu as putea spune ca am ramas suparat pe acel parc din cauza asta, plus ca cu tipul ala m-am mai intalnit dupa aia si prin Gradina Botanica si a fost total OK, desi totusi asta inainte sa se insoare oficial, (deoarece eu NU sunt spargator de case oficiale, oricat s-ar afla ele in conditii facilitante pt a fi sparte), asa ca oricum nu pot zice ca am vreo nostalgie legata de Cismigiu in clipa asta. Am unele mult mai mari legate de alte parcuri din Bucuresti !
RăspundețiȘtergerePai vezi? Nu mai fi egoist. :))) Ia sa faci o plimbare cand vii in tara prin locurile pe care nu le-ai mai colindat de mult.:)
ȘtergereIntai am asteptat, sa vad daca totul e in regula cu prajiturile alea. :) :)
RăspundețiȘtergereIntotdeauna mie mi s-a parut ca e o placere sa daruiesti ceva si nu prea am inteles pe cei dornici de a primi daruri. Da, uneori doresti sa primesti ceva ce nu te induri sa-ti cumperi singur, dar... tot mai placut e sa daruiesti cuiva ceva, stiind ca-i place darul tau.
In lumea de azi parca e putin rusine sa daruiesti.
Intr-adevar, poate parea ciudat in ziua de azi sa daruiesti ceva dezinteresat, dar ma bucur ca mai exista si oameni care o fac. Gestul in sine m-a bucurat mai mult decat darul respectiv, pe care oricum nu l-am mancat eu. Astfel de gesturi fac lumea mai buna.:)
Ștergere"Astfel de gesturi fac lumea mai buna" sau... le permit oamenilor sa-si manifeste bunatatea existenta in ei (prin insasi natura umana). :)
Ștergere