Si de carti, si de-alte cele

Sper ca v-au placut ultimele mele articole legate de carti- cel despre Crima si pedeapsa, si cel care arata ce inteleg eu printr- O carte... buna. Probabil in acest gen de articole pun cea mai mare doza de pasiune, dar daca ma gandesc totusi si la alte alrticole scrise de-a lungul timpului, cred ca au fost si altele, fara a avea legatura cu domeniul livresc, ce mi-au adus la fel de multa placere in timpul elaborarii lor. De cand in viata noastra a intervenit aceasta schimbare, aceasta rupere a echilibrului, vizitele mele in zonele in care se gasesc carti au fost extrem de rare si marturisesc ca mi-e dor sa dau o raita prin anticariate.

 Intr-una din putinele incursiuni, gasisem in sfarsit cam tot ce imi lipseste din cartile lui Marquez, aproape noi, in stare foarte buna, dar evident, scumpe, aproape de pretul de librarie. Oricum nu aveam cu ce le lua nici daca erau 10 lei bucata, dar la experienta mea de cumparator de carti din diverse locatii, acele carti subtirele, chiar daca foarte cautate, la 30-35 pret de librarie, ma asteptam sa aiba un pret in jur de 15 lei. Ei, lasa, le voi gasi eu si cand voi sta mai bine cu banii- daca asta se va mai intampla in vreun viitor apropiat sau indepartat. Prioritatile mele sunt altele, grijile se axeaza pe probleme vitale. Remediul impotriva lipsei acestor plimbari prin anticariate mi-l ofera sutele de carti din casa. Este foarte posibil sa fi ajuns deja la pragul de 1000 de bucati, cine a mai stat sa numere?

Stiu ca totusi nu sunt foarte multe, altii au cateva mii, asa ca eu nu sunt printre cei mai mari posesori de carti, doar ca in acest spatiu restrans al cutiii de chibrituri in care locuim, par foarte, foarte multe. Ei, ce sa ma mai plang... deocamdata e bine ca stam totusi aici, e loc si de mai rau intotdeauna, iar apele in care ne scaldam sunt cam tulburi, nicio veste buna in acest sens nu va pot da, atat doar ca, spre deosebire de perioada imediat urmatoare evenimentului nedorit, cu moralul suntem mult mai bine, asta pentru ca nu avem o presiune a vreunor datorii imediate, ci doar iminente si inca suntem plini de sperante. E drept ca nu am mai avut nici lipsuri majore in privinta cosului zilnic si atunci a fost mai usor de trait, de suportat. Insa toate rezolvarile gasite au fost doar de moment, nimic pe termen lung, or noi avem nevoie de angajamente stabile, de durata, nu ne putem permite un trai dupa noroc, caci acesta acum e, maine nu mai e.

Dar nu se stie ce-aduce ziua, ce-aduce ceasul. Viata e deschisa catre multe- poate fi si bine, poate fi si rau, nu putem sti. Ultimele doua saptamani au fost guvernate de un stand-by convenabil, in sensul ca nu am mai stat cu nervii intinsi la maxim, dar problemele sunt aceleasi si au plutit in aer ca si inainte. Vedem si noi cum trec zilele si ajungem iarasi in colaps. Ce e nasol e ca ne paste o cheltuiala majora pe care nu o luasem in calcul- revizia masinii. De vreo saptamana tot apare avertizarea la bord. A inceput cu 10% si a tot scazut cate un procent pe zi- azi ar trebui sa apara 2%, ceea ce e ingrijorator, caci daca nu ne putem folosi de masina, nici bani nu putem castiga, si nu prea vad cum s-o scoatem la capat. Suma necesara nu e de ici de colo, masina are deja trei ani si i se vor face mai multe decat anul trecut, cred ca sare de 10 milioane- suma astronomica pentru mine in clipa de fata.

Om trai si om vedea ce s-o mai intampla. 

Sursa foto curierulnational.ro