Ganduri parfumate

Nu stiu ce parere aveti voi despre parfumuri, daca va plac sau nu, daca ati dezvoltat o pasiune pentru ele sau le considerati mai degraba niste fite. Opiniile pot fi diverse. Exista tot felul de parfumuri, mai ieftine sau mai scumpe, mai grele sau mai proaspete, mai placute sau mai insuportabile. Dar exista si parfumuri ale naturii, ale mediului in care traim. Parfumuri pentru care nu e necesar sa platim un pret. Parfumul verii, parfumul toamnei, parfumul iernii- patrunzator si datator de fiori (sau tremurici, depinde) si nu in ultimul rand, al primaverii. Ei, nu visez inca de pe acum la primavara, eu visez mai departe, la viitoarea vara, dar asa v-am batut la cap cu pasiunea mea pentru vara, incat devin sacaitoare.

Mi-e dor de parfum de fan proaspat cosit, de parfumul fanului intins la uscat pe pajiste. Candva, demult, am luat parte la o operatiune de strangere a fanului pe o coasta de munte, dupa un urcus anevoios. Coborarea ce a urmat, pe un alt versant, a fost si ea la fel de complicata. Uneori, e mai greu sa cobori decat sa urci un munte. Dar era nespus de placut. Doamne, ce dor imi e de expeditii de genul acela... Aerul de munte e datator de viata. Amintindu-mi, am senzatia ca odata, cu multi ani in urma, din cand in cand, vara, dadeam o fuga pana-n rai. Cine stie cand imi va mai fi dat sa cutreier muntii... Par vise indepartate, greu de implinit