Despre filme si cartile ce le-au inlesnit aparitia

S-a scurs o buna bucata de timp de cand nu am mai vizionat un film. Imi lipseste pasiunea pentru acest domeniu. De fapt, nu cred ca am fost vreodata pasionata in adevaratul sens al cuvantului. Cand ma uitam la un film o faceam pentru placerea de moment, pentru a alunga plictiseala ori cine stie din ce motiv trecator. De cand am patruns atat de adanc in labirintul nesfarsit al cartilor, sunt foarte rare ocaziile cand las la o parte cartea pentru a urmari un film. Totusi, anumite resorturi intre filme si carti exista.

 Adesea imi spun ca, atunci cand citesc o carte, sunt regizor si spectator totodata. Pornind de la cele citite, mintea mea plasmuieste imagini- astfel, acelasi personaj de carte poate arata intr-un fel in inchipuirea mea si altfel in inchipuirea ta.  De locuri, nu mai spun. Posibilitatile sunt infinite, decorurile variaza de la o minte la alta. Fiecare cititor isi creeaza propriul film si il proiecteaza pe ecranul mintii sale, pornind de la aceeasi carte.

Cartile au servit de nenumarate ori ca punct de pornire in realizarea filmelor, multe din cartile cu mare succes la public avand parte de cel putin o ecranizare. Doar dintre cartile citite de mine, care nu sunt atat de multe, cred ca pot gasi destule exemple care se bucura de ecranizari mai mult sau mai putin reusite.

Dragoste in vremea holerei- Gabriel Garcia Marquez

Procesul- Franz Kafka

Mic dejun la Tiffany- Truman Capote (pe aceasta am citit-o prin 2007-2008, dar cu parere de rau recunosc ca nu imi amintesc mai nimic din subiectul cartii. nu acelasi lucru as putea spune despre melodia cu acelasi titlu in limba engleza, pe care ma trezesc adesea fredonand-o)

Tess d'Urberville- Thomas Hardy

Mandrie si prejudecata- Jane Austen

Jane Eyre- Charlotte Bronte

La rascruce de vanturi- Emily Bronte

Somnul de veci- Raymond Chandler

Pacientul englez- Michael Ondaatje

Si cartile din minunata noastra literatura romana au avut ecranizari. 

Daca ne gandim numai la operele lui Marin Preda- Morometii, Cel mai iubit dintre pamanteni,  la Liviu Rebreanu- Padurea spanzuratilor, Ciuleandra, la Sadoveanu- Baltagul, Neamul soimarestilor, Ioan Slavici- Mara, Moara cu noroc, sau, nu in ultimul rand la Amintirile marelui Ion Creanga. 

Exemplele sunt multe, dar reprezinta o mica parte din aceasta sfera a ecranizarilor dupa carti celebre sau mai putin celebre. In privinta calitatii ecranizarilor comparativ cu romanul de la care au luat nastere, nu ma pot pronunta, din moment ce nu am vizionat decat o mica parte din ecranizarile cartilor pe care le-am si citit. Totusi, oricat de reusite ar fi ecranizarile, ele nu pot inlocui lectura cartii respective, nu se pot ridica la inaltimea cartii dintr-un motiv foarte simplu- ofera o versiune asupra cartii, anihiland puterea imaginatiei fiecarui privitor. Ca unele ecranizari sunt mai fidele decat altele textului, aceasta este o alta chestiune de supus analizei.

Jocul de imaginatie pe care il provoaca literatura lipseste in cazul filmelor. De aceea, eu cel putin, voi prefera intotdeauna cartea filmului si nu voi alege vreodata sa vad ecranizarea inainte de a citi cartea. Nu doar pentru a pastra surpriza asupra firului narativ, ci mai ales pentru a putea da chip si viata oamenilor si locurilor. La fiecare carte citita imi creionez propriile idei, cand incep a citi, ma intorc parca intr-un anumit loc si vad ce se intampla acolo. Imaginile nu sunt foarte clare, ambiguitatea aceea cu elemente atat de familiare poarta amprenta scriitorului, dar o poarta si pe a mea, intr-o anumita masura.

Bineinteles ca as avea curiozitatea de a vedea anumite filme ce au la baza carti pe care le-am citit. Deocamdata, insa, cum timpul meu liber este atat de limitat, prefer si imi e mult mai usor sa ma abandonez paginilor unei carti- am sentimentul ca astfel castig timp.




Sursa foto