In saboti- Andre Baillon

Cartea aceasta este premiul despre care va spuneam in urma cu doua saptamani, oferit de Constantin Pistea si Editura Univers.

Nu ma astept ca numele acestui scriitor sa va fie cunoscut multora dintre voi, de aceea imi permit sa va informez in privinta sa. Andre Baillon este un scriitor belgian ce a trait la confluenta veacurilor al nouasprezecelea si al douazecilea. Asa cum am putut afla de pe ultima coperta a cartii, viata sa nu a fost una obisnuita- abandonarea studiilor, risipirea averii, o tentativa de suicid, casatoria cu o fosta prostituata flamanda, apoi retragerea la tara pentru a duce o viata linistita, departe de agitatia si fasoanele de la oras.

Romanul In saboti (En sabots), de altfel, a luat nastere tocmai datorita acestui mod inedit in care scriitorul a ales sa-si schimbe viata. Originalitatea acestui roman devine evidenta diin primele sale pagini. Trebuie sa va avertizez ca tiparele dupa care este construit, daca ele exista, difera mult de cele considerate uzuale pentru acest gen literar. De aceea m-am si intebat daca am in fata chiar un roman si nu o alta forma a naratiunii. Mi s-a parut mai degraba un colaj reusit de intamplari si personaje, desprinse din cadrul rural in care autorul s-a retras pentru a-si trai viata simplu, mai aproape de natura, mai aproape de sine.


Fluxul epic este domol, fara miscari bruste. Timpul nu urmeaza cursul firesc, pornind din trecut spre prezent in linie dreapta, insa nu avem parte nici de alternanta adesea folosita intre doua planuri diferite ale timpului, incat senzatia mea a fost ca acesta si-a pierdut consistenta, compunandu-se din episoade dispersate.

Andre Baillon si-a impregnat scriitura cu multa tihna. Cand citesti, simti nevoia unui fotoliu confortabil, a unei cesti de cafea sau ceai alaturi si a unei ambiante linistite, din care sa poti contempla tablourile migalos construite, in care natura constituie doar un fundal. Oameni, locuri, intamplari, obiceiuri, portrete- un ansamblu ce-si dezvaluie poezia proprie, intr-un registru din care nu lipsesc ironiile, umorul, spiritul de observatie, adimiratia.

Din primele pagini mi-am dat seama ca o sa-mi placa mult carticica aceasta, ca va fi o lectura ce se va asterne ca o ninsoare blanda. Multa simplitate, fara inflorituri stilistice in exces. O perspectiva inedita asupra vietii, in care dulcegariile nu-si gasesc locul, abandonarea mediului urban care complica in mod inutil existenta, in favoarea unui spatiu necizelat, lipsit de confort, dar care ofera in schimb o altfel de libertate, posibilitatea regasirii sinelui. Cu toate ca naratorul se situeaza astfel undeva intre cele doua lumi, cea urbana si cea rurala, o mica tusa de pensula adaugata in acel idilic peisaj, negandu-si mediul care l-a nascut si neasimilat pe deplin de mediul de adoptie, nimic nu-l impiedica sa fie multumit de viata aleasa, dupa ce intelege ca doar fiind el insusi se va simti eliberat de orice povara. La un moment dat, atras de modul de viata al calugarilor trapisti, incearca sa-i imite, pentru a se apropia astfel de Dumnezeu. Insa isi da seama ca nu aceasta este calea pentru el, ca nu poate fi ceea ce nu este.

Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc aceasta carte, care, daca nu ar fi fost acest cumul de imprejurari, pesemne ca nu ar fi intrat in atentia mea. Tin sa mentionez ca nu doar continutul mi-a adus ceasuri speciale de lectura, ci si coperta, care, fiind atat de potrivita continutului, a conturat si mai bine atmosfera. De cate ori luam cartea in mana, peisajul de pe coperta ma transpunea in cel din  interior.

Totusi, nu cred ca as putea recomanda chiar oricui acest inedit roman. Ai nevoie de o anumita stare ca sa te poti cufunda in miezul moale al cartii, de o anume capacitate de contemplare. Desi, cred ca ar fi un bun exercitiu si pentru cei obisnuiti cu ritmuri alerte, cu actiuni bogate in suspans.

Cel putin in ceea ce ma priveste, atmosfera acestei carti imi va ramane in minte si ma voi gandi cu drag la ea.