Parteneriatul Gradinita- Familie. Primele impresii

Ma simt obosita. Trezirea la o ora matinala, agitatia fiecarei zile, proiectele la care lucrez, treburile casnice- toate se aduna si incerc sa le fac fata. Unele sunt de placere, altele de nevoie. Astazi am avut prima intrunire la gradinita in cadrul programului de parteneriat intre gradinita si familie. In fiecare saptamana se dezbate cate o tema legata de educatia copiilor si, cel putin teoretic, ar trebui sa se gaseasca solutii practice astfel incat educatia primita la gradinita sa se armonizeze cu cea primita acasa, sa fie pe aceeasi lungime de unda, incat copilul sa nu fie derutat- sa stie una si buna in privinta fiecarui aspect al vietii sale. Programul vizeaza mai multe aspecte, esentialul fiind o mai mare implicare a parintilor in activitatile legate de gradinita, dar si in cele din afara ei.

Tema de astazi a fost Responsabilizarea copilului. La acest capitol am ceva restante, cred eu, desi am inceput sa facem progrese. La inceput s-a discutat despre tema respectiva, am luat cateva notite, dar nu cine stie ce. Apoi, din vorba in vorba, s-a cam deplasat tematica discutiei, si per ansamblu a fost prea putin din ceea ce ma asteptam sa fie. Daca s-ar urma linia propusa de acest program, ar fi foarte util pentru mine. Nu zic ca nu mi-au fost utile si discutiile care s-au purtat astazi, dar parca a semanat mai mult cu o sedinta cu parintii.



Am profitat de ocazie si m-am pus la curent cu activitatile celei mici, am studiat fisa ei de evaluare, mi-am luat notite in ce priveste aspectele pe care nu le stapaneste bine, cat si a celui care ii lipseste complet. Bine ca era vorba doar de unul singur, eu credeam ca vor fi mai multe. Pe acesta de altfel il stiam prea bine- ea nu stie sa astepte. Cand eram eu putin mai mare ca ea, referitor la acest aspect, citeam o poveste in cartea jerpelita (adica o carte de povesti destinata copiilor din gradinite, bunica mea fiind educatoare, carte ce fusese atat de mult folosita, saraca, incat era foarte uzata). Acea poveste se chema Trebuie sa stii sa astepti. De atatea ori mi-am zis ca tare bine mi-ar prinde sa ii citesc povestea aceea, poate-poate se lipeste ceva de ea si obtin reultate, caci se pare ca nu e suficient sa ma doara gura de la atata Asteapta! Metoda e gresita si nu stiu care ar fi cea mai eficienta in cazul ei.

Sper ca pe viitor sa se dezbata mai intens temele prevazute. Voi merge pregatita ca si azi, cu caiet si ceva de scris. Asteptarile mele ar viza ceva idei concrete, desi fiecare copil e diferit si trebuie adaptate de la caz la caz. Din pacate, participarea parintilor nu a fost prea mare, ceea ce pe de o parte e de inteles, daca ne gandim la faptul ca nu toata lumea sta acasa ca mine.