vineri, 18 octombrie 2013

Propolis, dantura, pictura

O zi simpla, o zi mohorata. De dimineata l-am sunat pe bunicul meu sa-l felicit. A fost ziua lui. Imi pare rau ca de data aceasta nu am ajuns pe acolo de ziua lui, insa asa a fost sa fie anul acesta. Sa dea Domnul sa isi mai aniverseze ziua de nastere de multe-multe ori de-acum incolo.

Toata ziua am fost obosita, am inceput ziua fara sa aud alarma de la telefon- e a doua oara saptamana aceasta cand ma trezeste sotul in locul telefonului. Dupa-amiaza, cand sa ma odihnesc si eu, m-au apucat durerile dentare. Antinevralgicul nu a functionat. Am luat o gura de alcool cu propolis care m-a facut sa simt ca imi ia gura foc. Apoi am simtit cum lucreaza, parca ceva imi rascolea gingia si maselele, dar dupa putin timp durerea a disparut. Am repetat operatiunea in urma cu cateva minute. Iar ma luase durerea si inca nu e complet atenuata. Partea proasta e ca gustul ala de alcool persista si mie nu-mi place. Dar nici nu m-as clati cu apa, de teama sa nu inlatur substantele care imi fac bine. De cand nu mai pot cumpara algocalmin fara reteta, greu mai e cand ma iau durerile de dinti.



Stiu ca e foarte tarziu pentru cineva care trebuie sa se trezeasca dimineata in jur de ora 7. Si numai cat ma gandesc ce nasol e sa te trezesti si sa-ti incepi ziua cand afara e inca intuneric, ma ia deja cu frig. Desi in principiu nu am probleme in a ma trezi, nu pot spune ca m-am obisnuit cu acest program, astfel ca sunt avida toata ziua dupa o portie de somn. Mai ales cand vremea ma imbie la pat.

Maine am de facut un drum de dimineata si voi lasa treburile bucatariei pe dupa-amiaza. Aseara am facut varza cu ceva afumatura si abia acum, spre seara, dupa ce mi-a laudat sotul de nu stiu cate ori reusita, am mancat si eu. Intr-adevar era buna. Numai ca deja nu mai e. Eu nu ma dau in vant dupa acest fel de mancare si daca mi s-a parut si mie buna, e ceva. Nu-mi venea a crede ca e facuta de mine. Chestia e ca data viitoare sigur nu-mi iese la fel, pentru ca: unu la mana, eu pun ce pun din ochi, dar fara sa apreciez cat am pus raportat la celelalte ingrediente, astfel ca urmatoarea data cand faca acelasi fel de mancare, cum ingredientele de baza nu prea se nimeresc sa fie in aceeasi cantitate, nici restul nu le mai nimeresc in aceleasi proportii; doi la mana, nu-mi place sa gust mancarea, si pentru ca ar putea fi fierbinte si pentru ca nu e inca gata si s-ar putea sa nu-mi placa gustul. Singura chestie pe care mi-a placut intotdeauna sa o degust a fost salata beuf. Cand facea mama, imi dadea sa guts sa vad ce ii mai trebuie. Si-apoi gustam si gustam pana ce mancam o portie buna, ca sa reusesc eu sa-mi dau seama ce mai are nevoie. :)))

Ei, cum am facut cum n-am facut, am ajuns in zi de vineri. Sambata o duc pe asta mica la un Club de arte, sa picteze. Daca se poate, pictez si eu. Evenimnetul din aceasta saptamana e cu intrare libera. De regula, se fac cursuri ce trebuie platite. Daca as vedea ca ii place, ca se descurca, ar merita ulterior sa o duc la astfel de cursuri. De desenat si de pictat ii place foarte mult. Cu dansul, de exemplu, nu prea se omoara, rareori o vad dansand si atunci mai degraba se prosteste, nu danseaza in ritmul muzicii. Insa de desenat e foarte pasionata, e activitatea la care se poate concentra cel mai mult timp.

Abia astept sa merg acolo cu ea sambata. Clubul respectiv organizeaza si altfel de cursuri, spre exemplu sculptura, istoria artei. Din pacate nu stiu sa va spun mai multe pentru ca pliantul de prezentare l-a primit o prietena si m-a invitat si pe mine. Dar ma voi informa mai in detaliu despre locul respectiv si despre cursurile disponibile.




4 comentarii:

  1. Ha ! Ha ! Si mie imi dadea mama sa gust salata de boeuf la nivel critic culinar, de fapt imi dadea separat mai intai maioneza, si pe urma si prudusul complex final ! Dar eu eram asa de constiincios incat chiar luam cantitati infime si le tineam asa pe varful limbii, pe urma le mutam mai la centru, si pe urma le inghiteam, cu un aer concentrat si ganditor, si numai rareori mai ceream o a 2a gustare, pt ca eu imi luam chiar in serios rolul de degustator profesionist, si ma simteam obligat sa fiu in stare sa ma pronunt dupa o degustare asa de experta, si a cere o a 2a portie mi se parea ca ar fi anuntat ca nu ma pricep, si uneori mama chiar ma ispitea asa in gluma intrebandu-ma, "esti sigur ? Nu mai vrei sa gusti o data ca sa fii sigur ?", si uneori cadeam in ispita, insa alteori ma tineam asa tare pe pozitie si afirmam ritos ca eu sunt ff sigur si ca trebuie avut incredere in profesionalismul meu !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar asta nu inseamna ca stilul meu era cumva superior stilului tau, ba chiar dimpotriva. Era doar diferit cf si faptului ca eu mi-am dat seama de mic ca nu am cum sa o manipulez pe mama ca sa obtin cine stie ce avantaje pt mine, si asa eram si eu oarecum pompos si intransigent, gen mai catolic decat Papa de cate ori mi se cerea vreo expertiza la un nivel asa de inalt (ma rog, desigur asa in capul meu, ca mama mereu se straduia sa ma imbie sa devin si eu asa mai jucaus si relaxat, dar eu ma si vedeam inalt functionar de stat de nivel sambelan, chiar si in situatii cand nu ar fi fost cazul !) Zau, ce ingamfat si trufas eram si atunci ca si acuma ! )

      Ștergere
  2. Nu mai poti cumpara algocalmin fara reteta?... Mi-ati amintit ca trebuie sa fac cateva drumuri la dentist, e musai.
    Ati putea sa va postati lucrarile de arta pe blog, sa vedem daca aveti talent... Cine stie, poate peste ceva vreme va deschideti o expozitie!
    Un sfarsit de saptamana reusit sa aveti!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...