marți, 1 octombrie 2013

Sport extrem

Sa astepti chiar si cinci minute intr-o autogara pe vremea ce ne-a fost data azi in Bucuresti poate fi numit sport extrem. Un fel de viscol cu apa de ploaie in loc de zapada. Desi ma blindasem cu geaca cea mai groasa, de iarna, vantul imi patrundea pana la oase. Sa fi fost de vina si faptul ca geaca statea ca pe gard, intrucat era Icsi-Icsi-...- El, nu mai stiu. Ce stiu e ca aveam noroc sa pot sta mai mult in masina decat pe afara. Putinul pe care am fost nevoita sa-l petrec in aer liber m-a saturat de plimbari pe o astfel de vreme. Strictul necesar si chiar si ala, cu masura- adica daca chiar trebuie, altfel... asteptam soarele.

Dar macar a fost pentru ceva special. Must proaspat, dulce, cum imi place mie, care nu a intrat in faza de explozie. Strugurasi de la tara, nuci si niste mere adevarate. Stiu, a meritat sa indur acea vreme cainoasa, dar tot insist ca m-as lipsi bucuroasa de asa vreme si as savura cu multa placere ceva portii de soare si douaj de grade minim in termometre. Si fara vant.

Sursa foto
Sursa foto2

5 comentarii:

  1. Nu inteleh. Ai venit la Bucuresti pentru must? Pai sunt vii aici?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu. Eu sunt in Bucuresti. Mustul venea de la Bacau cu autocarul si eu il asteptam. :)

      Ștergere
    2. Nu am stiut ca esti din Bucuresti. Citind blogul tau intelesesem ca esti din Bacau.

      Ștergere
    3. Pai, sunt originara din Bacau, dar de cativa ani locuiesc in Bucuresti. :)

      Ștergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...