Cam asa au fost ultimele zile pentru mine. Pana astazi, a contribuit si vreme intr-o buna masura, dar nici azi, ca am avut parte de soare si temperaturi mai blande, nu pot spune ca am fost prea binedispusa. Ei, imi trece mie. Daca nu acum, la primavara sigur. :) Astazi am avut cea de-a treia intrunire pe teme educationale in cadrul parteneriatului Gradinita-Familie. Tema de azi- Cum ne motivam copilul? La acest capitol chiar am de lucru, caci noi nu prea folosim recompensele in mod corect si nici alte cai de motivare, ce nu implica un castig material. Imi plac discutiile acestea, le consider utile atat pentru mine cat si pentru educatoare, care, astfel, ajunge sa cunoasca mai bine copilul, sa aiba o viziune mai ampla asupra comportamentului sau, care poate diferi in cele doua medii.
Ar mai fi ceva demn de mentionat, faptul ca in curand, poate saptamana viitoare, voi avea ceva diferit pe blog, o mica surpriza, dar pana atunci mai e, nu e inca definitivata ideea si, in plus, nu vreau sa dau vreun alt indiciu in privinta aceasta. Altfel, nimic palpitant in cuprinsul existentei mele- daca nu pun la socoteala cartea pe care tocmai am terminat-o. Din cand in cand, un roman politist merge de minune, mai ales daca poarta semnatura Rodicai Ojog-Brasoveanu. Bineinteles ca imediat am inceput o alta carte si am oscilat vreo cateva ceasuri pana sa ma hotarasc care, pentru ca in cele din urma sa ma indrept fulger tot spre cea la care ma gandisem in primele momente, desi poate ca e nedrept fata de alte carti care asteapta de mai mult timp sa le vin arandul. Aceasta este achizitia de vinerea trecuta, de care am fost foarte incantata, ca de orice alta carte scrisa de Marquez.
Afara tocmai s-a pornit vijelia- ei bine titlul cartii mele acesta este- Vijelia. Nasol, ce sa mai zic. Cand ma bucurasem si eu ca iese soarele dupa zilele trecute atat de umede si deprimante, iata ca vremea s-a suparat din nou pe mine si nici maine nu va fi mai bine, ne vom petrece timpul mai mult in casa si pentru mine asta e ca un fel de pedeapsa. Mi-e dor de parcuri si plimbari lungi, mi-e dor deja de vara.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Partea bună e că atunci când plouă, stăm la gura sobei şi citim ...
RăspundețiȘtergereAsa e, cu conditia sa fie si ambianta din casa destul de potrivita. Desi eu n-am nicio problema in a citi pe vreme frumoasa, in parc, si atunci nici nu mai pretind liniste in jur. :)
ȘtergereEu as zice ca cea mai buna motivare a unui copil este ca tu, parintele, sa faci cu placere ceea ce-i ceri lui sa faca.
RăspundețiȘtergereSa stii ca acesta a fost principalul aspect asupra caruia a insistat educatoarea. si probabil unul cam greu pentru mine. Ceva mai multa rabdare nu mi-ar strica. :)
Ștergere