Cafeaua e mai dulce cand e scaldata in razele soarelui. Nici nu mai conteaza ce zi a saptamanii este, mai ales daca nu esti un superstitios. Eu chiar de-as fi, nu intotdeauna imi potrivesc ceasul dupa ora reala, asa ca azi, pentru mine, pare a fi miercuri, poate pentru ca ziua de ieri mi-a parut destul de lunga. Am gatit, m-am si plimbat, de plimbat si azi ar fi o zi ideala, mai cu seama ca e ceva mai cald, dupa cum imi pot da seama. Imi place sa vad viata curgand pe langa mine, sa culeg impresii si senzatii. Numi-am propus o directie anume, greu e ca m-a lasat caruciorul, a cedat o piulita sima tem sa o mai pun in el. E adevarat ca e cam mare, dar mi se pare normal sa mearga in carucior pe distante mari.
In rest, pana ce nu ma vad cu toate chitantele la dosar, n-am liniste. Atatia bani transformati in petice de hartie stravezii. Nu-i deloc placut, dar...Ce sa facem, fac parte din viata. Dar parca au devenit tot mai stresante. Cand vreau sa ma relaxez, privesc cartile de pe rafturi. Dar si mai placut este sa merg printr-un anticariat si sa ma uit la cartile de acolo, chiar fara a cauta ceva anume si, bineinteles, sa plec macar cu o carte la 2 lei. De multe ori am gasit carti foarte bune in acele rafturi cu carti ieftine, e drept ca intr-o stare mai deteriorata, dar intregi. In special autori romani-Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Radu Tudoran, Augustin Buzura, Paul Goma etc., etc., daca va insir, nu mai termin. A, sa mentionez totusi cartile lui D.R.Popescu. Am gasit vreo trei titluri vechi si acum il citesc pe cel aparut cu Jurnalul-Vanatoarea regala.
Inca nu m-am decis asupra destinatiei de azi. Daca o intreb pe cea mica, o sa vrea in parc.Singura destinatie ce ne-ar satisface pe amandoua ar fi zona Obor, unde sunt si carti vechi si este si parc. Dar pe acolo am fost ieri, deci nu mai mergem si astazi.
Va las, s-a terminat cafeaua....:)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereinteresant
RăspundețiȘtergereInspirat titlu: De vorba cu o cafea!
RăspundețiȘtergereCana de cafea sau cea de ceai pot fi, cu real succes, interlocutorii nostri!
N-am mai baut o cafea de exact 10 ani...Revelioanele ...si promisiunile mele dintre ani. Multe am promis, la cumpana dintre anii trecuti: sa nu mai vorbesc urat, sa nu mai port dusmanie nimanui, sa inlatur furiile si prejudecatile, sa-mi modelez caracterul infam etc etc...O singura promisiune am reusit sa n-o incalc(pana acum): sa nu mai beau cafea!
Zilele acestea, in autobuz fiind, a urcat o batranica. Tinea in mana o punga cu cafea proaspat macinata...Ce aroma!...Ajuns acasa, abia am reusit ispitei de a-mi face o cafea...
Scriu aceste randuri si beau o cana de ceai. E un ceai din tot felul de ,,buruieni" trimise de mama de la tara...Si parca stau ,,de vorba" cu mama, cu padurea mea de pe deal, cu satul meu...
Scuzati-mi vorba lunga...Se pot spune multe lucruri... la o cana de ceai.
Spor la scris si in toate!
Cana de cafea sau de ceai e un bun prilej de taclale şi, când o bei de unul singur, ea îţi ascultă gândurile. Cochetasem cu ideea înlocuirii cafelei cu ceaiul, dar până acum am eşuat, deşi uneori se întâmplă să-mi doresc ceai şi nu cafea. Uneori chiar îl uimeam pe soţul meu când mă vedea bând ceai, afară fiind vară. Unii asociază ceaiul cu vremea friguroasă, dar nu e deloc aşa. Uite, chiar mi s-a făcut poftă de ceai, nu fierbinte, dar cald. Am avut o perioadă când beam mult ceai, perioadă în care am şi slăbit mult, dar nu doar datorită lui.
RăspundețiȘtergereOoooo......da, a fost si azi o zi superba de toamna, sper ca ai profitat de ea !!
RăspundețiȘtergereDesigur! Şi n-a fost inutilă plimbarea mea.Puţin obositoare, ce-i drept, dar nervii au dispărut până acasă.
ȘtergereSi cafeaua iti raspunde?!?
RăspundețiȘtergereUneori da. Numai să am urechi s-o aud.:)
ȘtergereCeaiul e cea mai poetica bautura!
RăspundețiȘtergereSe poate bea iarna, in ...,,Decembrie" (,,Mai spune s-aduca si ceaiul..." - Bacovia), dar si in plina vara (ca beduinii, in desert!).
O carte de poezie si o cana cu ceai...mi se pare combinatia ideala. Eu, de pilda, am combinat ceaiul, astazi, cu poezia lui Gabriel Chifu si ,,Scrisorile" lui Mozart.
Numai bine va doresc!
Mulţumesc asemenea! Adevărul e că nu m-am gândit la o legătură între ceai şi poezie până acum. Poate pentru că versurile au rămas cam în umbră pentru mine. Din liceu nu am mai citit la modul intensiv poezii. Pe atunci eram foarte pasionată, ba chiar scriam şi eu, ca orice adolescentă visătoare.:)
ȘtergerePentru multi dintre noi, sufletul e asemenea unui castel mare, prafuit si parasit. E nevoie de ,,maini dibace" sa deretice prin el...Poezia se pricepe la un astfel de ,,menaj", cum se pricepe si rugaciunea, la cei credinciosi... Important e sa lasam o ferestra deschisa, apoi totul se petrece de la sine!
RăspundețiȘtergereSpor la scris si in toate!
Abia acum imi dau seama ca eu nu am asociat decat extraordinar de rar bautul unui lichid oarecare, efectiv indiferent de daca era cafea, ceai, supa, alcool, ciorba, suc, apa, etc, cu relaxarea, ci numai asa cu indeplinirea unei obligatii sau indatoriri, uneori de nivel chiar util terapeutic insa nu neaparat asociat cu vreo placere deosebita, de ex daca eram racit sau ma simteam deshidratat, sau trebuia sa nu mai motai, sau chiar din politete sociala. Zau, cred ca am avut experienta placerii asociata cu relaxare deplina in legatura cu consumatul unui lichid doar de 2 ori in viata mea: odata cand am baut un suc proaspat de portocale pe care mi l-am facut eu singur storcand o portocala oarecare luata la intamplare asa dintr-o toana oarecare cand eram si racit, si efectiv nu stiu cum s-a nimerit sa fie asa total divin de perfect, (ca nu am mai reusit asa ceva niciodata, nici in legatura cu vreun suc proaspat facut de mine sau de altii, nici in legatura cu vreaun alt suc de portocale comercial), si alta data cand am baut un ceai de iasomie in Hong Kong, (din care nu am mai gasit niciodata nicaieri in nici o alta varianta).
RăspundețiȘtergerePrecis e legat de faptul ca eu m-am nascut prematur si nici nu eram in stare sa sug ca lumea nici macar din vreun biberon, ca mi-a spus mama ca pe mine au trebuit efectiv sa ma hraneasca cu pipeta si cu lingurita, ca pe un pui de maimuta cand eram mic, si pe urma cand m-am mai intarit, deja nu a mai fost cazul de lichide prin biberon si trebuia sa incep deja sa manac piureu sau gris de consistenta ceva mai vascoasa ! Asa ca eu nu am apucat sa asociez sorbitul de lichide cu nimic deoasebit decat poate asa cu senzatia de potolire a senzatiei de foame, desi nici nu stiu daca mi-era foame, si nu era tot un fel de politete sociala, ca tot mama mi-a spus ca nici macar nu plangeam, stateam acolo asa ca un mototol si ea trebuia sa se preocupe sa-mi faca un orar de masa, eu pur si simplu deschideam gura si acceptam de obicei tot ce mi se baga in ea atunci cand mi se oferea, (ca totusi sunt sigur ca mama a avut grija sa ma hraneasca cu lucruri comestibile si fara gust total surprinzator sau neplacut), si cand nu mai mi se dadea acceptam si asta, si adormeam sau continuam sa zac acolo total indiferent, adica efectiv nu dadeam nici un semn fie ca-mi placea, fie ca nu-mi placea, fie ca ma saturasem sau nu !
ȘtergereCe profund cauţi tu explicaţii pentru toate. Bine, uneori p:)oate fi util să găseşti cauzele unor fenomene şi să remediezi când e cazul. Dar la fel de bine poţi simţi că viaţa îţi e complicată.:)
ȘtergereAi dreptate. Si tata imi zice asta uneori !
Ștergere:))))
Ștergere