Maine incepe Kilipirim, la Sala Dalles, prilej de bucurie pentru iubitorii de carti. Sa speram ca vom gasi titlurile dorite la cele mai bune preturi, cel putin asa se spune. Dupa cum o spune si numele,e un targ de carte cu discount. Desi la toate targurile au fost reduceri. Aceasta ar fi pentru mine a patra editie, pana acum am fost multumita. M-am intors doldora de carti. Cel putin prima ora, cat de incanrtata sunt cand imi amintesc.De data aceadta, insa, ma tem ca voi merge mai mult sa casc gura. Sunt falita sinu cred ca acest lucru se va schimba pana la terminarea targului, adica duminica seara. Insa nu pot spune ca ma intristeaza acest lucru Am foarte multe carti pe care nu mai reusesc sa le citesc si fiecare e mai tentanta ca cealalta, de nici nu stiu pe care sa o aleg. De altfel, wish-list-ul meu nici nu e prea intins, am reusit sa imi procurcam tot ce imi doream. Mai sunt cateva arzatioare, dar slabe sanse sa le pot lua prea curand din cauza preturilor. Numai daca am noroc pe la vreun anticariat, unde se gasesc sicarti noi, adica citite, dar aparute in anul in curs.
Insa cred ca nu m-as simti bine daca as rata evenimentul, chiar daca merg numai pentru carti de copii, si, eventual, una pentru mine, depinde cum dramaluiesc finantele . Doar ca nu voi putea marca asa cum se cuvine targul, cu multe,multe carti cumparate. La sutele de volume din biblioteca, mi-e parca nu stiu cum sa mai spun ca vreau carti.
Insa peste douasaptamani va fi Gaudeamus si poate panaatunci adun sieu ceva bani pentru padiunea mea vinovata ori nevinovata, cum vreti sa-i spuneti. Cand ma ganesc insa la imensele datorii de luna aceasta, imi cam piere pofta de toate
Totusi, nu ma pot abtine a va impartasi lista mea scurta, ce contine doua titluri. Primul din ele, 20 de ani inSiberia, de Anita Nandris-Cudla, pe care mi-a recomandat-o Sfbacterie sfbacterie.blogspot.com, iar cel de-al doilea Ultima ispita a lui Hristos, de Nikos Kazantzakis, autor pe care l-am descoperit pe blogul bibliodevafiliala3.wordpress.com
Multumesc pe acessta cale pentru recomandari celor doi bloggeri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Tin minte ca am citit Ultima ispita a lui Hristos pe la 15 ani si mi-a placut, nu mi s-a parut deloc ciudata, mi s-a parut chiar realista si empatica fata de Iisus Christos- omul, desi am auzit ca a fost o carte ff controversata. Filmul regizat de dl Martin Scorsese dupa acea carte mi s-a parut oarecum controversial pt ca mi s-a parut ca se insista prea proeminent pe sexualitatea externalizata a lui Iisus Christos, si se pierdeau efectiv descrierile sentimentelor + gandurilor interioare ale acestui personaj, plus se pierdeau descrierile legate de contextul peisajului respectiv, peisaj tipic grecesc stancos si oarecum arid, fara multa vegetatie, aproape pustiu, fara "viata", care efectiv tin minte ca pe mine m-a impresionat cel mai mult in carte. Adica mie cartea mi se pare o capodopera a literaturii universale, care merita sa fie citita, desi nu stiu daca exista poate o varsta mai potrivita pt a citi aceasta carte. Eu personal nu am prea avut curiozitati religioase de-a lungul vietii mele, am luat religia asa ca ceva existand deja acolo, nu mi-am pus prea multe intrebari, decat poate atunci pe cand aveam 15-16 ani, ca orice adolescent, si pot sa spun ca mie aceasta carte mi-a satisfacut acele intrebari, pt ca mi-a prezentat partea umana a lui Iisus Christos care este si cea mai usor inteligibila pt maj oamenilor lumii, si am simtit si eu empatie si apropriere si intelegere pt Iisus, adica intr-un fel mie mi l-a apropiat si mi l-a facut "simpatic".
RăspundețiȘtergereDar daca exista o mai buna reprezentare in literatura universala a citatului partial (cf Ioan), "Eu sunt [...] viata.", zau chiar as dori sa aud si eu. NU cred totusi ca aceasta carte poate reprezenta acel citat pe de-a intregul, ("Eu sunt calea, adevarul, si viata.")
ȘtergereEu nu din curiozităţi religioase vreau să o citesc.Ci pentru că am citit multe impresii dăunează-le ea şi, mâinii, am facutcunostinta cu stilul autorului şi e superb.
ȘtergereA, desigur. Pe de alta parte eu la 15 ani nu ma uitam atat de critic la stilul diversilor autori, ci chiar voiam sa urmaresc mai mult actiunea, sa aflu despre ce era vorba in vreo carte ! Dar desigur, acest autor are un stil cu adevarat deosebit, mie mi se pare intr-un fel chiar, nu stiu cum sa zic, "asezat", solid, de tip terra firma. Cred ca si de aia mi s-a parut ca peisajele descrise de el ies atat de preganant in evidenta, iar fiecare scena in care apar diverse personaje este usor de imaginat aproape ca un tablou.
ȘtergereDe altfel, ce scrisesem mai sus nu au reprezentat gandurile pe care mi le facusem in felul asta atat de precis atunci la 15 ani, ci mai mult un fel de explicatie contemporana acum cu mintea mea mai adulta a sentimentului de satisfactie pe care l-am resimtit atunci citind cartea asta, si cred ca acest stil "asezat" si clar figurativ al autorului abordand un subiect atat de dificil despre care eu nu stiam mai nimica si aveam in plus si curiozitati chiar a contribuit la starea mea de calm si liniste satisfacuta atuncea, in timp ce am citit cartea aproape intr-o singura rasuflare, asa de la un capat la altul in decursul a numai maxim 4 zile cred, pt ca acest stil era ff ilustrativ la nivelul meu de intelegere de atuncea...nu ca as fi "evoluat" cumva prea mult de atuncea catre alte preferinte de stil, si intotdeauna si in pictura cred ca am preferat arta figurativa iluminata clar si realist celei abstracte, cu cateva exceptii notabile datorita unui aranjament cu adevarat deosebit de maiestrit al culorilor, care isi pot crea uneori lumina singure, chiar fara o lumina "exterioara" descrisa de pictor la nivel explicit.
RăspundețiȘtergere