Nu stiu ce am de nu mai reusesc sa trec de 50-60 de pagini pe zi. Evident, nici timpul nu mai e prea generos cu mine ( de parca ar fi fost vreodata:))) )dar parca mai e si o alta cauza. Cand ingredientul principal nu e suspansul, cand anumite fraze sunt atat de pline de substanta incat te opresti sa le mai citesti o data sau chiar de doua ori, cand ritmul scriiturii e unul domol, asezat, cand consistenta este solida, in mod cert nu mai poti citi pe nerasuflate, asa cum se citesc thrillerele ori romanele politiste. Dar nu ma deranjeaza decat sub aspectul nerabdarii, pentru ca ma uit cu jind la atatea titluri care mai de care maiispititoare si nu mai reusesc sa ajung la ele. Ma tot striga din biblioteca, vor sa fie deschise, citite pagina cu pagina, intelese, savurate. Atatea lumi asteapta sa fie descoperite. Cred ca mai am nevoie de o viata ca sa le pot cuprinde pe toate.
Va reamintesc ca miercuri incepe Gaudeamus, mult asteptatul targ de carte al toamnei bucurestene. V-ati facut temele? Ce titluri va doriti in viitorul apropiat? Ce titluri va asteapta dej a in biblioteca si nu va mai ajunge timpul pentru ele?
Eu abia astept sa vina momentul sa citesc cartile lui Dostoievski. Le privesc, dar parca nu m-am simtit pregatita. Cred ca intr-un anumit moment suntem pregatiti pentru o anumita carte, noi trebuie sa descoperim ce anume simtim nevoia sa citim in acel moment in care alegem un nou titlu pentru a-l citi. Adesea mi s-a intamplat sa aleg o carte, sa citesc putin si sa o pun la loc apoi sa iau alta si aceeasa fie cea potrivita atunci. Fara ca prima sa nu fi fost pe gustul meu, nu vorbesc de cartile ce nu sunt pe placul meu sau de cele care m-au plictisit din prima. Ci de carti carora nu le venise momentul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Totusi un stil curgator nu e neaparat legat de un continut cu suspans ca de thriller sau politiste. Eu as lasa imediat o carte din mana daca stilul in care e scrisa ma impiedica sa citesc in continuare, pt ca eu citesc, (cand citeam), numai si numai pt relaxare, sau in cazul revistelor si ziarelor pt un amalgam de infotainment, (informatie si entertainment), sau chiar in cazul ff putinelor paragrafe de manuale scolare numai pt info care sa-mi fie utila la a rezolva o tema oarecare, dar niciodata pt a ma obliga la vreun efort de gandit si cugetat, sau tras concluzii ulterioare. Zau, cred ca m-am lecuit de tras concluzii din diverse carti inca din adolescenta timpurie, cred ca si pt ca maj concluziilor pe care le-am tras erau oarecum neplacute, "neconfortabile" pt mine, asa ca m-am decis sa renunt total la acest fel de activitate, deoarece prea semana a efort educativ (care se stie ca trebuie sa fie cat mai neplacut sau sub amenintarea spaimei de vreo durere sau pedeapsa pt a fi cat mai eficienta). Cred ca si din cauza asta ezit sa citesc (si sa citez) prea des maxime din marii moralisti ai lumii, chiar daca unii din ei erau si stilisti impecabili, deloc greu de urmarit intr-o lectura cursiva, dar cu maxima sau aforismul respectiv din loc in loc asa ca un bat pe spinare, atragandu-ti atentia !
RăspundețiȘtergereBineînţeles că un stil curgator nu e caracteristic doar suspansului. Cele mai multe din cărţile pe care le-am citit au fost aşa, fluide, altfel greu le-aş fi dat o şansă. Eu n-am reuşit de exemplu să citesc o carte scrisă de Proust m-am oprit când am văzut că nu merge. În articol m-am referit mai degrabă la cărţi în care nu acţiunea primează, cel puţin eu nu îi acord cea mai mare importanţă. Îmi plac şi cărţile centrate pe acţiune, în special cele poliţiste, după cum ştii, doar că acum le-am cam lăsat la o parte în favoarea altora mai pline de semnificaţii.
ȘtergereDin experiența mea ca și cititor de romane (singurul lucru la care am o experiență vastă - mai bine de 12 ani) pot să spun că există momente și momente: momente în care simt că vreau să evadez într-o lume ireală în care magia să fie la ea acasă; momente în care vreau să văd cum se scrie istoria sub ochii mei; momente în care aflarea adevărului e primordială sau momente în care iubirea trebuie să primeze cu orice preț.
RăspundețiȘtergereDe asemenea am și momente (1-2 zile) în care nu pot să citesc nimic; momente în care nu mă pot concentra la nici un roman oricât de mult aș vrea să îl citesc. Nu pot citi nici 10 pagini pe zi. Așa că în momentele alea fac altceva și abia aștept să îmi treacă și să pot să revin la ritmul meu de lectură de 50 pagini pe oră.
Lecturi plăcute tuturor!
Într-adevăr, e în funcţie de starea de moment. Până acum nu mi s-a întâmplat să nu pot citi din cauza incapacităţii de concentrare, doar din lipsă efectivă de timp şi de linişte. Spor la citit!
Ștergere